1,4 milioane de euro este suma pusă la bătaie de investitorii străini pentru a ţine în viaţă ultima cale ferată din Europa pe care mai funcţionează trenuri cu aburi, pe Valea Vaserului. Ei spun că proiectul reabilitării mocăniţei de pe traseul Turda-Abrud este foarte greu de realizat pentru că implică sume mari.
Germanul Andreas Karlstetter a ajuns în Transilvania în 1995 pentru a pune bazele unor investiţii în industria lemnului, dar s-a îndrăgostit atât de actuala lui soţie, cât şi de plaiurile maramureşene. Managementul turistic se face "în familie": Andreas serveşte turiştii, îi întreabă dacă se simt bine, prepară el însuşi cârnaţii în stil german, pe grătar. Partenerii societăţii Calea Ferată Forestieră (CFF) Vişeu de Sus sunt fundaţia elveţiană Hilfe für die Wassertalbahn, care luptă împotriva scoaterii din funcţiune a ultimelor locomotive cu aburi din Europa, şi compania RG Holz, ce a concesionat calea ferată în acest perimetru, închisă în 2008, în urma inundaţiilor. CFR va scoate la vânzare linia forestieră, iar investitorii care o exploatează acum sunt interesaţi să o cumpere, spun localnicii.
"Aceste organizaţii au alocat 1,4 milioane de euro pentru a reda turismului acest traseu. Va fi imposibilă refacerea mocăniţei la Turda; acolo s-au făcut «şmecherii», iar totul s-a dus la fier vechi. Nici aici nu este uşor să aducem turişti pentru că, dacă din Germania până pe aeroportul din Cluj-Napoca faci cu totul trei ore cu avionul, până pe Valea Vaserului îţi trebuie încă pe atât, pe calea rutieră. Din păcate, infrastructura în România este deficitară", susţine Karlstetter. Ioana Coman, absolventă de germană la Facultatea de Litere din Cluj, se ocupă de turişti. "E o muncă foarte grea, dar care îţi aduce şi multe satisfacţii. Noi facem aici o activitate de pionierat, dar nu ne dăm bătuţi", spune managerul în turism al CFF. "Singurul proiect de acest gen care mai are şanse de renaştere este mocăniţa Sibiu-Sighişoara", crede Traian Almăşan, director general al agenţiei clujene City Tours & Events.
Denumirea trenului pe ecartament îngust de pe Valea Vaserului s-a încetăţenit ca "mocăniţa", pe singurul traseu de acest gen care a supravieţuit în România, situat la graniţa cu Ucraina. Tânărul Daniel Andreica e şi conductor, şi ghid, şi chelner, dar este masterand în turism, la Cluj. "Trenul acesta era cunoscut în Ardeal ca «trenul de munte», «zug», «gözös». Noi avem mai multe locomotive cu aburi, dar numai patru funcţionale: Elveţia (fabricată în 1954), Măriuţa (1910), Krauss (1921) şi Cozia 1 (1986). Acum mergem cu Elveţia, de 150 cp, care poate rula cu 30 km/h. Pe linia asta, care e destul de «obosită», am mers şi cu 12 km/h, dar acum rulăm cu 7 km/h", spune "naşul". Alte trei locomotive, botezate doar cu numere de cod, sunt nefuncţionale sau "defecte iremediabil", fiind folosite doar ca donatoare de piese de schimb.
Traseul Vişeu - Coman era de 43,5 km, însă după inundaţii se merge doar pe 21,6 km, până la Paltin, dar mocăniţele-charter, folosite pentru grupuri mai mari sau evenimente, ajung şi la 31,2 km, până la Făina. În iunie, se va inaugura la Vişeu muzeul evreiesc Elefant, iar în iulie-august, mocăniţa va găzdui o piesă de teatru, un festival rock sau recitalul unui cvartet cu coarde. Nu lipsesc nici "trenurile la lună plină", organizate vara. Sezonul începe în aprilie şi se termină în octombrie, vârful fiind vara. Călătoria durează 6-7 ore: câte două ore de drum şi staţionarea la Paltin, iar biletele costă 41-45 lei pentru adulţi, 35-39 lei pentru studenţi şi pensionari, 25-28 lei pentru copii. Mocăniţele-charter se închiriază pentru cel puţin 625 de euro.
Asociaţia cultural-turistică Hiperboreea a propus refacerea traseului Borşa - Valea Vaserului - Valea Izei, care ar uni trei zone turistice importante. "Zona era renumită prin «ţipţeri» (zipser), etnici germani aduşi pentru a exploata raţional lemnul. Plutele făcute aici coborau prin Tisa, ajungeau în Dunăre, până la Marea Neagră. Apa minerală din izvorul Şaliguli era distribuită în tot Imperiul Austro-Ungar. Dacă la izvor costa 3 creiţari, la Sighet ajungea la 8, la Budapesta, la 20, la Viena la 40, iar la Londra, la 64. Am înţeles că tot străinii vor să exploateze izvorul ăsta, noi nu suntem în stare. Oricum, debitul său este destul de redus", dezvăluie preşedintele asociaţiei, Adrian Mandric.
Pe traseu apar ape învolburate, stânci colţuroase, păduri imense, izvoare limpezi, foste cazemate naziste sau vila liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mineritul s-a întrerupt definitiv din 1996, mai ales după catastrofa ecologică de la Novăţ, care a poluat Tisa, dar exploatarea sălbatică a pădurilor se vede cu ochiul liber - a luat proporţii industriale. Autorităţile au încercat să limiteze proporţiile atacului la natură: Munţii Maramureşului au fost declaraţi parc natural. "În râu s-au băgat anul trecut 5.000 de păstrăvi", ne-a relatat un localnic. Deoarece nicio pensiune din zonă nu poate găzdui mai mult de 20 de turişti, şi încă la tarife piperate, iniţiatorii proiectului au achiziţionat trei vagoane de epocă de la Bratislava şi o locomotivă cu aburi de la Reşiţa transformate în hotelul staţionar Carpatia-Express. Acesta are două vagoane de dormit, pentru 40 de turişti, şi un restaurant de 44 de locuri. Ca să menţină tradiţia, gazdele organizează aici seri romantice, cu cină la lumânare şi lămpaşe. Anul trecut, au urcat în cele 160 de trenuri turistice regulate, plus 58 speciale şi charter, 13.300 de turişti. Majoritatea au fost români, dar şi germani, austrieci, elveţieni şi maghiari, însă aici sosesc şi curioşi din Japonia, SUA ori îndepărtata Australie.
