Video Foto Istanbul, orașul care unește continente. Sau cum plăcerea se transformă în bani
- Scris de Călin Poenaru
- 06 Iun 2018, 10:51
- Economie
- Ascultă știrea
Metropola care se întinde în Europa și în Asia este un veritabil aspirator de turiști: 12 milioane, numai străini, o vizitează anual. Este orașul care își face un aeroport de 11 miliarde de dolari în câțiva ani și un al doilea centru financiar unde va muta marile bănci din Ankara, locul unde o casă pe Bosfor ajunge să se vândă cu 120 de milioane de dolari. Turismul, cultura și comerțul dar și producția sau sănătatea sunt domenii care aduc sume uriașe în vistieria țării.
1.300 de hoteluri își așteaptă oaspeții în oraș, dar cu toate acestea poți să ai surpriza să nu găsești loc în unul bun într-o perioadă în care nu te-ai aștepta, iar prețurile în cele de lux se apropie de 2.000 de euro pe noapte.
“Hotelul nostru a fost primul internațional din Istanbul și primul cu aer condiționat din oraș. Proprietarul său îi aducea aici pe pasagerii Orient Express, veneau aici personalități precum Alfred Hitchcock, Ernest Hemingway, Mata Hari, Greta Garbo, de aceea am personalizat camerele.
S-a dovedit că 11 zile care lipseau din jurnalul Agathei Christie și le-a petrecut de fapt aici, ulterior s-a găsit cheia sub ușă. Camera respectivă este mereu ocupată, sunt foarte mulți fani ai acesteia din toată lumea care vor să își petreacă nopțile aici”, spune Ebru Ayas, guest relations manager al Pera Palace.
Hotelul cu 115 camere este conceput în stil britanico-francez, iar după-amiază este ora ceaiului, acompaniată de un pianist de 92 de ani care cântă melodii din toate colțurile lumii. Nunțile adună aici cel puțin 300 de oameni, iar câteodată privitorii se transformă în nuntași. Inclusiv liftul original s-a păstrat și este funcțional. O noapte în apartamentul Împăratul Franz Joseph poate să ajungă și la 1.300 euro/noapte, iar camera în care stătea Mustafa Kemal Ataturk a fost transformată în muzeu.
Industria turismului este turată la maximum aici: agenții, recepționerii, cameristele pot să obțină bacșișuri consistente. Selma Yilmaz este primul ghid român din Istanbul și a însoțit numeroase VIP-uri din toată lumea, de la prințesa Dubaiului la Traian Băsescu. “La un hotel de șapte stele se dădeau, înainte de criză, bacșișuri și de 1.000 de euro pe zi, un agent putea să ajungă la 4-5.000 de euro pe lună”.
Orașul are centrul financiar în partea europeană, plină de zgârie-nori. Unul dintre ei poartă denumirea președintelui SUA, iar unul dintre apartamente i-a fost rezervat Ivankăi Trump, fata acestuia. Totuși, turcii au decis să facă un al doilea centru financiar, în zona asiatică, unde să mute toate băncile de stat din Ankara, considerând că tot ce este important în zona financiar-bancară trebuie să fie în Istanbul.
De la est la vest, orașul se întinde pe 100 km, iar traficul în orele de vârf, dimineața și seara este infernal, că e zi lucrătoare sau nu. Un apartament în centrul financiar sau în zonele bine cotate costă 2-3 milioane de euro, iar o locuință cu 60 de camere a unei bogate familii locale, de pe malul Bosforului, a fost scoasă la vânzare cu 120 de milioane de euro.
Cu toate acestea un aprtament obișnuit poate fi cumpărat acum chiar cu 50.000 de dolari la periferie și cu 100.000 de dolari într-o zonă acceptabilă pentru că acum lira turcească nu mai este la paritate 1 la 1 cu moneda americană, ci a ajuns la aproape 5 la 1. În schimb, apartamentele rezidențiale au prețurile neschimbate, acestea fiind fixate în dolari.
Media este o componentă importantă în Turcia, o altă dovadă că din divertisment se pot face bani. De altfel, când echipa națională are meci toată lumea este la televizor în cafenele și citește ziarele, atât sub forma tipărită, cât și online.
Cel mai mare grup de profil din această țară, Dogan, deținătorul Kanal D, a fost vândut recent către familia Demiroren cu 919 milioane de dolari. Pachetul achiziționat conține cele mai mari cotidiene naționale, canale sportive și de divertisment, postul local afiliat CNN, agenția de știri. Mișcarea a fost precedată de retragerea grupului german Axel Springer din cadrul Dogan.
O mulțime de cafenele, baruri și restaurante stau deschise de dimineață până seara. Pe o stradă comercială imensă, de 1,5 km, ce duce în Piața Taksim, se perindă permanent zeci de de mii de oameni, la cumpărături sau la distracție. Alții îmbină utilul cu plăcutul: poți să observi pe acest "bulevard pietonal", pe care doar tramvaiul circulă, și acela destul de rar, o mulțime de bărbați care tocmai au ieșit de la clinicile de implant de păr. Multe vedete din România vin aici pentru servicii medicale sau estetice de nivel înalt.
Toate marile moschei ale orașului se află în renovare, și chiar biserici mai mici – biserica ortodoxă Sfântul Ștefan, făcută din fier, a fost restaurată complet și arată ca o bijuterie. Aici este Orașul Minaretelor, adică al turnurilor, o metropolă care grupează 2.300 de moschei.
Orice mit, orice poveste, orice amănunt din istoria unor locuri este valorificat la maximum: căni, tricouri, localuri cu acel specific. În zonele ocupate în trecut de greci casele erau din piatră, spre deosebire de cele ale turcilor, din lemn sau chirpici, însă și aceștia s-au adaptat și și-au modificat apoi stilul de construire.
Invazia asiatică este copleșitoare: grupuri uriașe de japonezi, chinezi sau coreeni vizitează așezămintele, își fac poze, iau masa la restaurante și se distrează aici. Spectacolele Dervish, cu dansatori care se rotesc amețitor, arta pe apă, recitalurile muzicanților amatori de pe străzi, demonstrațiile de fabricare artizanală de înghețată sunt printre principalele atracții. Aici până și pisicile și câinii maidanezi au farmecul lor: toată lumea îi alintă și le dă de mâncare.
Patru mari arene ies în evidență: cele ale echipelor Galatasaray, Beșiktaș și Fenerbahce, însă cel mai mare stadion este cel olimpic, de 81.000 de locuri, pe care evoluează echipa națională. În zona europeană multă lume, de la copil la bunic, poartă tricouri cu Galatasaray, se manifestă zgomotos în berării și vorbește cu respect despre Mircea Lucescu, Gheorghe Hagi sau Gică Popescu.
Totuși, pasiunile sunt înfrânate în această perioadă, pentru că e Ramadanul, iar cei credincioși nu mănâncă și nu beau nici măcar apă de dimineață până seara la 21:00. Pe de altă parte, e și perioada alegerilor: străzile sunt înțesate cu afișe electorale cu Recep Erdogan în prim-plan, iar voluntarii de diverse orientări politice racolează noi adepți.
Partea asiatică este în transformare: au apărut cafenele, cofetării cu specific local, sunt parcuri pe malul mării, trasee de bicicletă. Mesele reprezintă o adevărată revărsare de bunătăți, fructele de mare și mirodeniile fiind la mare prețuire. Turcia este cel mai mare producător mondial de măsline și de ceai, cu toate că aceste produse te-ar duce mai degrabă cu gândul la Grecia sau la Marea Britanie.
Brânzeturile nesărate de capră, fripturile din carne de miel, salatele cu diverse uleiuri și condimente, vinetele coapte în fel și chip, preparatele din midii, deserturile din orez în lapte la cuptor, ceaiul negru sau băutura Raki sunt specialitățile gastronomice pentru care lumea dă năvală în localurile turcești.
