Traficul de la Salina Turda: 600.000 de vizitatori pe an

Mina medievală de la Turda a fost transformată într-un parc subteran care atrage în jur de 600.000 de vizitatori pe an, un indiciu al popularității sale, relevă platforma online Incredibilia.

“România are o multitudine de locuri care îți încântă privirea, iar unele dintre aceste perle turistice se află ascunse în subteran. Salina Turda, o veche mină de sare din județul Cluj, este un exemplu grăitor. Extragerea sării a început aici în Evul Mediu și a continuat până la începutul sec. XX.

Atunci, salina a fost temporar închisă. A fost redeschisă abia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, deși nu în scopul de a extrage sare. Salina a continuat să fie folosită în deceniile următoare, deși a trecut prin cea mai mare transformare a sa abia în anii ’90.

Spre deosebire de alte situri istorice, care sunt de obicei transformate în muzee, Salina Turda este astăzi nu doar un muzeu al exploatării sării, ci și un parc tematic subteran. Exploatarea sistematică a sării în România a început odată cu ocupația romană a Daciei.

Din punct de vedere arheologic, există o lipsă de dovezi materiale ale desfășurării acestei activități. Aceasta din cauza faptului că vestigiile, precum puțurile și galeriile, au fost distruse de activitățile de minerit ulterioare. În zona Durgău-Valea Sărată, exploatarea sării a debutat, conform documentelor, în perioada medievală.

Un act din 1076 al cancelariei ungare face mai multe referiri la Transilvania, inclusiv la minele de sare de lângă cetatea Turda. Într-un alt document al cancelariei, din 1271, minele de sare de la Turda sunt menționate explicit. Referiri la minele de sare din zonă continuă să apară în documente din Evul Mediu. Extracția sării i-a făcut pe proprietarii acestor mine incredibil de bogați”.

Exploatarea sării a continuat și în perioada modernă. Sectoarele din Salina Turda care pot fi vizitate de turiști sunt rezultatul activității de exploatare din secolul al XIX-lea. Un astfel de sector este galeria Franz Josef.

Construirea acestei galerii orizontale a început în 1853 și trebuia să aibă rolul de a reduce costurile de aducere la suprafață a sării.  În 1870, când a fost terminată, avea o lungime de 780 m. Alți 137 m i-au fost adăugați la sfârșitul aceluiași secol. O altă zonă care datează din sec. XIX este mina Rudolf.

A fost ultima din care s-a extras sare. Are adâncimea de 42 m, lățimea de 50 m și lungimea de 80 m. Este conectată la camera cu puțul de extragere, unde sarea extrasă era transportată vertical, printr-un turn cu scripeți. În această mină pot fi văzute stalactitele de sare care s-au format de-a lungul anilor.

“Stalactitele cresc cu 2 cm pe an, iar atunci când ajung la lungimea de trei metri, se rup din cauza propriei greutăți. În zona cunoscută ca mina Terezia se află și un lac subteran. Mina are 120 m adâncime, iar lacul are între 0,6 -8 m adâncime. În mijlocul său se află o insulă care s-a format din reziduurile aruncate de-a lungul deceniilor în care mina a fost funcțională.

Salina a fost închisă în 1932 și abandonată până la cel de-Al Doilea Război Mondial. În timpul conflictului, minele au fost folosite ca adăpost antiaerian. Deși exploatarea sării a fost oprită după război, a continuat să fie folosită. Galeria Franz Josef a devenit un loc de depozitare a brânzeturilor.

În 1992, Salina Turda a fost deschisă ca muzeu al exploatării sării și parc tematic subteran. Parcul tematic include un amfiteatru, o roată de agrement, facilități pentru sport, hidrobiciclete pe lacul din mina Terezia și chiar și un centru spa”.