A fost suficient ca, pe o piatã a constructiilor, cei care au luat credite de la bãnci sã nu poatã întoarce împrumutul, pentru ca acele bãnci sã anunte iminenta prãbusire.

De obicei, o formaţie medie sau mai înaltă a unei persoane creează în aceasta un anume fel de raportare la dimensiunea spirituală a existenţei, la nevoia conectării la ceea ce este mai durabil şi consistent în viaţa unei comunităţi.

De mai bine de patru ani, analiştii politici şi jurnaliştii atrag atenţia că PSD-ul nu are nici viitor politic la Cluj. Ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce?

Ideea unui blat electoral la alegerile parţiale pentru Primăria Cluj-Napoca, în care PSD şi UDMR să se predea democrat-liberalilor, în sensul în care să nu-şi pună candidaţi ori să-şi desemneze unii doar de ochii lumii, a apărut justificată în contextul în care atât Uniunea, cât şi social-democraţii au pretenţii la nivel local de la PDL.

Pupincurismul la români este tehnică, dar pentru unii se apropie de artă.

Cultura curentă este condusă de câteva concepte, iar dintre acestea, cel al “diferenţierii” a marcat conştiinţele din deceniile recente.

Acum mai bine de patru ani, când guvernul liberal a ajuns, în înţelepciunea lui, la concluzia că cel mai nimerit politician din spiţa Brătienilor, pentru pornirea multaşteptatei reforme a sistemului de sănătate, este contabilul Eugen Nicolăescu, lumea medicală a avut un moment de descumpănire.

După 19 ani de la marea vânătoare de ochelarişti şi indivizi cu barbă, cărţi în mână sau mape cuprinzând cursuri studenţeşti, asistăm la crearea unei noi rupturi între intelectualitate şi sindicatele româneşti.

Acesta este, poate, cel mai şocant slogan pe care l-am citit pe zidurile “cetăţii” clujene!