Votul de ieri, din Consiliul Local, în urma căruia Sorin Apostu a devenit primar interimar (23 de voturi pentru, două împotrivă, ale liberalilor Cătăniciu şi Chira, şi două nule, din partea sa şi a liberalului Teo Peter) este ultimul dintr-un lung şir de non-combaturi de care pot fi acuzaţi, cel puţin la nivelul municipiului Cluj-Napoca, atât membrii PSD, cât şi cei ai UDMR.

Titlul ilustrează prea puţin ceea ce urmează să expun mai jos. Pentru cei care încă sunt dispuşi să-şi amintească de o Românie în care clasa politică gândea, dar şi arăta altfel, am să ilustrez acest editorial cu o poză de arhivă obţinută prin amabilitatea colegului meu Tiberiu Fărcaş. (Foto Iorga şi Argetoianu).

Decapitarea ministrului Gabriel Oprea pune un diagnostic pe momentul politic actual.

A fost suficient ca, pe o piatã a constructiilor, cei care au luat credite de la bãnci sã nu poatã întoarce împrumutul, pentru ca acele bãnci sã anunte iminenta prãbusire.

De obicei, o formaţie medie sau mai înaltă a unei persoane creează în aceasta un anume fel de raportare la dimensiunea spirituală a existenţei, la nevoia conectării la ceea ce este mai durabil şi consistent în viaţa unei comunităţi.

De mai bine de patru ani, analiştii politici şi jurnaliştii atrag atenţia că PSD-ul nu are nici viitor politic la Cluj. Ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce?

Ideea unui blat electoral la alegerile parţiale pentru Primăria Cluj-Napoca, în care PSD şi UDMR să se predea democrat-liberalilor, în sensul în care să nu-şi pună candidaţi ori să-şi desemneze unii doar de ochii lumii, a apărut justificată în contextul în care atât Uniunea, cât şi social-democraţii au pretenţii la nivel local de la PDL.

Pupincurismul la români este tehnică, dar pentru unii se apropie de artă.

Cultura curentă este condusă de câteva concepte, iar dintre acestea, cel al “diferenţierii” a marcat conştiinţele din deceniile recente.