Trebuie să fii tare prostănac dacă îl iei în serios pe Traian Băsescu atunci când îţi explică democraţia.

Acest text nu este o păcăleală de 1 aprilie! Înainte de ‘89 actualul premier al României, pe atunci student, a reuşit să stea 48 de ore într-un vârf de par de 2 metri jumate, pe care era montată o scândură.

Anul acesta, 1 aprilie îşi merită renumele. Atâta doar că păcălelile nu sunt asumate, ci livrate publicului sub formă de acţiuni zis-ferme ale unor ipocriţi perfecţi, înrăiţi în practica vopsitului ciorii.

Atentatele sângeroase din Moscova şi Daghestan de la sfârşitul lunii martie 2010 au reamintit lumii cât de greu, dacă nu chiar imposibil, este să câştigi definitiv războiul cu terorismul.

Se ştie că o nouă lege a învăţământului are sens acum dacă este mai bună decât cea din 1995 (cu reformularea din 1999).

(Continuare din ediţia precedentă)

Vor fi destui care să considere că vina pentru toate relele din lumea noastră strâmtă aparţine politicienilor, de la corupţia endemică ce le este caracteristică, de la puţinătatea caracterului şi lipsa lor de scrupule.

În primele săptămâni ale lui 1990 am publicat un text foarte scurt, nesemnat (că aşa era “chichiţa” acelor texte scurte din Libertatea), în care spuneam: Oportunişti, nu ocoliţi partidele istorice pentru că şi ele vor ajunge la putere!