Sâmbătă seara, la Realitatea TV, magnatul magnaţilor, Dinu Patriciu, şi-a prezentat propriile consideraţii despre criză şi ieşirea din criză.
Trebuie să recunoaştem faptul că apariţia la televizor a mai multor oameni de afaceri, dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi, unii din ei în marile topuri ale lumii, acum, în momentele de criză, e un fapt benefic.
L-am revăzut pe Gheorghe Hagi, la Cluj, înconjurat de copii, sufocat de doritorii de autografe. Nu-l mai văzusem de câţiva ani. Ne-am adresat unul altuia cu pronume de politeţe, dar pentru că urma să-l văd şi ziua următoare am conştientizat că am o problemă.
Scandalul anunţului făcut de Traian Băsescu cu privire la scăderea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15% este ultima lovitură primită de electoratul loial al actualului şi fostului preşedinte al României (cu certitudine nu şi viitorul preşedinte).
Când criza interbelică era în toi, patriarhul Keynes întorcea istoria şi filosofia economică de-a-ndărătelea şi milita pentru îndatorare, investiţii publice, creştere pe seama datoriilor, anunţând profetic, dar neafectat că, în principiu şi la un moment dat, “pe termen lung, suntem toţi morţi”.
Alaltăieri, mizeriile umane care scriu la ziarul cotrocenilor, prin cea mai abjectă voce a lui, dl Mircea Marian, spuneau că PSD - ul şi “mogulii”, prin televiziunile lor, au scos pensionarii în stradă.
Una dintre reclamele mele favorite am văzut-o la New York şi, culmea, este dedicată televiziunii. E vorba de o campanie din 1993, care-i îndemna pe newyorkezi (eu în New York am văzut-o) să se uite la televizor!
“Cine nu economiseşte va ajunge să agonizeze”. Această reflecţie este mai mult decât înţeleaptă: ea exprimă o condiţie de viaţă, pe care trebuie să o satisfaci pentru a putea trăi.
Criteriile de convergenţă - pentru aderarea la Euro - sunt prevăzute în Tratatul de la Maastricht şi nu vor fi modificate curând.
Recomandări: