Foto Poveste tristă despre greva profesorilor: ”Părinții mei, care au educat sute de copii, au murit săraci și datori la bănci după o carieră de succes”

Poveste tristă despre greva profesorilor: ”Părinții mei, care au educat sute de copii, au murit săraci și datori la bănci după o carieră de succes”
Poveste tristă despre greva profesorilor: ”Părinții mei, care au educat sute de copii, au murit săraci și datori la bănci după o carieră de succes”
Poveste tristă despre greva profesorilor: ”Părinții mei, care au educat sute de copii, au murit săraci și datori la bănci după o carieră de succes”
Poveste tristă despre greva profesorilor: ”Părinții mei, care au educat sute de copii, au murit săraci și datori la bănci după o carieră de succes”
Poveste tristă despre greva profesorilor: ”Părinții mei, care au educat sute de copii, au murit săraci și datori la bănci după o carieră de succes”
Poveste tristă despre greva profesorilor: ”Părinții mei, care au educat sute de copii, au murit săraci și datori la bănci după o carieră de succes”

Greva generală în școli și grădinițe continuă, iar, marți, sindicatele clujene din învățământ organizează un nou protest, care se va desfășura în Piața Unirii, începând cu ora 12:00. 

Greva cadrelor didactice naște tot felul de opinii, unele pro, altele contra. Ștefania Costache, creatoare de conținut din România, a postat un mesaj pe pagina de Facebook care s-a viralizat rapid, în care povestește experiența părinților ei ca profesori. 

”Despre greva profesorilor, dăcă aveți un pic de răbdare! Mama a fost învățătoare și tata profesor! Ambii au atins cel mai înalt grad in meseria lor si ambii au prins pensia cu credite la bănci pe care am reușit să le închid eu făcând tiktok!

Nu știu dacă realizați cât de absurdă și tristă este fraza asta! Părinții mei, care au educat sute de copii, au murit săraci și datori la bănci după o carieră de succes! Da, e admirabil că au studiat toată viața și niciunul nu s-a oprit până nu a atins nivelul maxim în carieră (acel grad 1, că atât se poate ).

Pentru a îmi cumpăra primul telefon când am împlinit 14 ani, părinții mei intelectuali, si-au amanetat verighetele că la bănci erau deja datori vânduți pt un apartament cu 2 camere, nu vreo vilă sau casă de vacantă! Cel mai des lucru auzit de la părinții mei era “Nu avem bani “ și cel mai trist lucru era că nu mă mințeau , chiar dacă așa credeam. Eram singurul lor copil si nu puteam crede că niște profesori, pe care toată lumea ii respectă, chiar sunt săraci.

La urma urmei erau deștepți si pe mine mă învățaseră că “dacă am carte, am parte”, “că am nevoie de școală” și că “ dacă vrei să devii cineva în viață trebuie să înveți bine”. Îmi dădea cu virgulă cum ei, care clar au învățat bine și îi învață și pe alții de bine, sunt săraci totuși. Am subliniat că eram singurul copil, căci dacă părinții mei profesori ar fi avut doi copii, probabil nici mâncarea nu ne ajungea din salariul lor!

Ca să înțelegeți și că nu doar ai mei aveau salariul mic, să știți că toti profesorii si învățătorii, pe lângă ratele la bănci, mai aveau si rate la Sindicat. Există mai multe Sindicate în învățământ unde se împrumută profesorii de nevoie. Pe lângă asta mai aveau o chestie numită cerc, cerc in care puneau mai multi profesori lunar câte 100 de lei si când le venea rândul luau 1000 de lei . Practic luau tot banii lor, dar luau mai multi odată ca să înțeleagă ceva din ei.

Când a murit mama, in 2020 mai multi părinți ai căror copiii i-a îndrumat in viață mi-au scris public pe Facebook să mă ajute cu banii pt că știau că mama nu avea… V-am spus asta ca să știți că nu scriu povești, ci că spusele mele sunt susținute de dovezi. La fel a fost si la moartea tatălui meu.

Părinții mei s-au împrumutat și au trăit toată viața de pe o lună pe alta. Mi s-a confirmat asta când în prima lună în care nu au mai fost, datoriile mi-au revenit, prin moștenire. Verighetele tot eu le-am scos de la amanet și creditele la bancă tot eu le-am închis, că moartea nu te scutește de datorii…

Practic au muncit o viață întreagă în învățământ pt a lăsa singurului lor copil niște datorii și un apartament mic, care fără de o renovare nu putea fi folosit. Mi-a luat 3 ani de tiktok si “cerut trandafiri”, alături de niște agramați care nu știu acordul între subiect și predicat, pt a face ce nu ar fi reușit profesorii mei dragi în 20 de ani… pt a scăpa de datorii si a renova casa.

Nu-mi dau seama dacă realizați că un incult câștigă intr-o zi cât un profesor de stat într-o lună, iar când săracii ies în stradă că vor un salariu decent, sunt judecați și umiliți de conducătorii bogați ai țării! Profesorii nu cer că n-au ce face, ci pt că nu au!!! Chiar nu au!!

Vă las și niște poze pt a înțelege ce primesc cadrele didactice pt o viață dedicată cărților și copiilor și vă întreb ce vreți să devină copiii voștri, când se prind că nu ii vor ajuta cărțile și școala, căci exemplele lor în viață sunt sărace și plâng în stradă!

Mama a fost în stradă la fiecare grevă! Acum, când ea nu mai e, încerc să o ajut să lupte prin mine de dincolo de mormânt. Măcar atât să mă ajute dragostea pt cărți și scris pe care mi-au insuflat-o! Vă rog din suflet ajutați-mă să schimb ceva, chiar dacă nu pt ai mei, măcar pt ai voștri!

P.S. Am uitat să menționez că mama a fost mai mult decât se putea în cariera ei. A fost prima învățătoare din țară care a deținut postul de directoare. A schimbat legea pentru a putea candida și câștiga acest titlu și câteva sute de lei în plus la salariu! Ar ajuta mult un share la această postare, astfel încât să vadă cât mai mulți realitatea!”, a transmis Ștefania Costache

Comenteaza