Cum era să emigreze ilegal Semnal M din comunism pe câteva mărci. Trupa ar fi ajuns să cânte în baruri VIDEO
- Scris de Mihai Prodan
- 07 Dec 2012, 23:45
- Eveniment
- Ascultă știrea

Semnal M s-a înfiinţat în 1977 şi, doar un an mai târziu, era invitată la Zilele Culturii Române, în Iugoslavia - placa turnantă a majorităţii filierelor de emigare ilegală din România. La Marea Adriatică şi la o aruncătură de băţ de Italia, membrilor trupei li s-a făcut o propunere - plătesc câte 5 mărci şi ajung în lumea liberă, în Trieste. Propunerea a venit de la şoferul angajat de organizatorii festivalului pentru a plimba trupa prin ţară, timp de o săptămână. Ce i-a determinat pe membrii trupei să refuze până la urmă a fost şi reacţia publicului la concerte. „Noi aveam deja un disc, cu piese româneşti. La concerte am cântat Beatles, Hendrix, dar reacţia a fost cu nimic interesată. A fost fantastică doar atunci când am cântat cântecele noastre, în limba română. Ei veniseră ca să ne audă pe noi, nu coveruri".
„După concert am ajuns la marea Adriatică, eram lângă Trieste. Şoferul ne-a zis că ne duce dincolo pentru 5 mărci. Aveam ocazia să mergem, cu tot cu instrumente, în Italia. Dar am stat pe gânduri - pentru cine să cântăm, pentru beţivi la restaurant? În România, chiar dacă e greu, cânţi muzica ta", spune Boldijar.
În prezent componenta formaţiei este Ştefan Boldijar (voce, chitară bas), Florin Ştefan (chitară, voce), Solomon Francisc (tobe), Nicu Barna (chitară, voce) şi Cătalin Pop (chitară). Doar Ştefan Boldijar e membru al trupei încă de la înfiinţarea sa, în 1977, când componenţa era Iuliu Merca, Ştefan Boldijar, Liviu Hrişcu şi Tavi Popovici.
Trupa împlineşte 35 de ani şi marchează evenimentul cu un concert aniversar în 10 decembrie, la Casa de Cultură a Studenţilor.
Vezi mai jos un scurt interviu video cu Ştefan Boldijar despre ocazia trupei de a emigra ilegal în 1978:
Cum aţi avut ocazia să emigraţi ilegal?
În 1978 am avut ocazia toată formaţia să emigrăm. Eram o trupă întreagă, în turneu în Iugoslavia. Ne-a spus cineva acolo că ne-ar putea duce fără nicio problemă până în Italia, în Trieste. ăsta era modul de trecere, prin Iugoslavia se fugea în Vest de obicei, şi ne-a spus că dacă ne interesează ne poate duce. Eram în maşină, puteam să mergem. Acolo ne lăsa. Eram cu instrmentele la noi. Atunci costa 5 mărci, era marca în floare. Nu era traficant de persoane ci un om care ne-a plimbat pe noi, era şofer.
De ce n-aţi emigrat?
am vrut să continuăm să facem ceea ce am făcut până atunci, să cântăm muzica noastră şi să cântăm la publicul care ascultă cu plăcere muzica noastră. Publicula cesta era aici, noi cântam în româneşte şi piesele noastre aici mergeau, nu în străinătate.
Dacă aţi fi emigrat, ce variante aţi fi avut de a vă câştiga existenţa, de a construi o carieră?
Probabil ar fi trebuit să cântăm în industria de turism, nu în spectacole. Nu puteai concura, erau nişte monştri sacri care cântau în spectacole. În spectacole trebuie să fie o trupă promovată, cu discuri vândute, care să poată să susţină un spectacol şi să trăiască din ele. Noi eram necunoscuţi pentru ei. Singurul element care ar fi mers în spectacol era folclorul. Pnetru că era ceva pitoresc. Dar muzica uşoară, într-o ţară în care se cântau romanţe - nu aveai nicio şansă să cânţi în concert în Germania sau în Anglia, unde a fost leagănul rock-ului şi unde erau trupe care vindeau milioane de discuri şi aveau spectacole cu stadioane pline. Erau promovaţi în toată lumea. Noi nu aveam nicio şansă.
Atunci singura variantă era să cânţi în restaurante, să cânţi ce le place lor, or asta nu am vrut să facem.
Era tentant pentru cineva în timpul regimului comunist, pentru un artist, să emigreze fraudulos?
De ce să fi fost? Să vezi, eventual, dar nu să emigrezi. Nu văd ce puteau face mai mult, muzical vorbind. Dintre cei pe care-i cunosc, majoritatea nu mai fac muzică. S-au dus, le-a plăcut într-adevăr viaţa liberă, să câştigi un ban adevărat, asta înţeleg, când ştii că nu mai poţi face faţă aici şi simţi că nu mai poţi decât să trăieşti liber, pentru că aici era o închisoare, clar. Dar muzică nu puteai face, decât eventual în restaurante. Acum majoritatea au alte preocupări, nu cântă.