Cum s-au inversat pedepsele între Hilote şi Tonea

Motivările sentinţelor prin care au fost modificate pedepsele în cele două cazuri de accidente rutiere mortale arată că s-a schimbat şoferul care beneficiază de circumstanţe atenuante.

Dacă la judecătorie omul de afaceri Gabriel Hilote a fost cel care a beneficiat de clemenţă din partea judecătorului, primind o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, în faza de apel, la tribunal, acesta a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Acelaşi complet de judecată i-a scăzut, în schimb, pedeapsa lui Horaţiu Tonea de la cinci ani la trei ani şi şase luni de închisoare datorită caracterizărilor depuse la dosar, care-l prezintă pe inculpat drept “o persoană responsabilă”.

ZIUA de CLUJ vă propune o comparaţie a sentinţelor primite în apel, la distanţă scurtă una de alta, de către şoferii ucigaşi Horaţiu Tonea şi Gabriel Hilote. Cei doi au fost judecaţi la tribunal de acelaşi complet de doi judecători, iar dosarele lor au termene luna aceasta la Curtea de Apel în faza de recurs. Dacă la judecătorie Hilote a fost condamant la trei ani şi opt luni de închisoare, iar Tonea la cinci ani, tribunalul i-a aplicat lui Hilote o pedeapsă de cinci ani, iar lui Tonea i-a redus-o la trei ani şi şase luni. Amintim că ambii au provocat accidente rutiere mortale, conducând sub influenţa băuturilor alcoolice, după care au fugit de la locul accidentului. Tonea a omorât cu bolidul său BMW seria 7 un student de 23 de ani, iar Hilote a intrat în plin cu maşina de teren Porsche Cayenne în autoturismul în care se aflau soţii Dragoste şi fiica lor de 16 ani. Toţi trei au decedat în urma impactului.

Hotărârea tribunalului din data de 8 noiembrie 2010 arată că în cazul lui Tonea trebuie avute în vedere persoana inculpatului, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziţie spre adoptarea unui comportament infracţional, cât şi modul de săvârşire a faptelor şi conduita ulterioară a inculpatului, “pentru ca atât cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancţionator şi preventiv al acestuia, la îndeplinirea funcţiilor pedepsei.”

“În ce priveşte conduita anterioară a inculpatului, instanţa constată că acesta este o persoană integrată în societate, care a realizat venituri prin activitatea desfăşurată în propria afacere, are un statut social şi familial stabil, este căsătorit, are un copil în întreţinere. Referitor la conduita acestuia în societate şi la comportamentul său, după cum a fost perceput de persoanele care au avut contact cu inculpatul, au fost depuse la dosar un set de caracterizări din care rezultă că inculpatul este cunoscut drept o persoană familistă, responsabilă, care obişnuieşte să-i ajute pe cei din jurul său. De asemenea, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima confruntare cu legea penală. Trecutul său nu dezvăluie în privinţa acestuia un profil moral caracterizat prin predispoziţie la săvârşirea de fapte antisociale sau perseverenţă în încălcarea normelor de conduită socială. Datele şi împrejurările descrise mai sus reduc gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului în ansamblul lor şi vin să îl caracterizeze pe inculpat de o asemenea manieră, încât prin aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru respectivele fapte, imperativul justei individualizări a pedepselor este astfel împlinit”, se arată în motivarea sentinţei din apel a lui Tonea. De asemenea, potrivit judecătorilor, culpa aparţine nu numai inculpatului, ci şi victimei, în proporţii de 60, respectiv 40 la sută.

Sentinţa din 6 decembrie 2010 a tribunalului în cazul lui Hilote arată că nu s-au reţinut circumstanţe atenuante. “Practica judiciară s-a pronunţat în mod constant în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante doar în cazul în care circumstanţele avute în vedere de către instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său şi îl caracterizează în asemenea manieră pe inculpat, încât numai prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă în concret se îndeplineşte imperativul justei individualizări a pedepsei. Nu se poate face afirmaţia că, având în vedere aceste aspecte (de altfel reţinute, însă neeficientizate de instanţă prin pedeapsa aplicată), caracterizările depuse la dosar de inculpat reduc în asemenea măsură gravitatea faptei (...) în condiţiile în care trei vieţi au fost brusc curmate de acţiunea inculpatului. Ba mai mult, după ce inculpatul este cel care a părăsit locul accidentului, astfel neexistând posibilitatea de a i se recolta probele biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, tot inculpatul este cel care în timpul procesului penal îşi modifică susţinerile cu privire la consumul de alcool anterior accidentului”, se precizează în motivarea deciziei tribunalului.

Judecătorii fac referire la amploarea deosebită a infracţiunilor de acest gen. “Evident că pentru stoparea acestui fenomen este necesară aplicarea unui regim sancţionator sever care să descurajeze astfel de acţiuni şi care să prevină săvârşirea unor fapte similare”, se arată în sentinţa lui Hilote. Instanţa a reţinut culpa exclusivă a inculpatului.