Dan Ciachir: “Ardealul l-a vrut pe Bartolomeu”

Scriitorul şi eseistul Dan Ciachir, autorul rubricii Cronica ortodoxă din cotidianul ZIUA, este unul dintre apropiaţii lui IPS Bartolomeu. El consideră că a contat foarte mult latura culturală a înaltului ierarh atunci când acesta a ajuns arhiepiscop la Cluj.

“Între 1982 şi 1989 ne-am văzut de zeci de ori îndeosebi la el acasă (fără întrevederile respective - n.red.). N-aş fi putut să încep Cronica ortodoxă (rubrică realizată de Dan Ciachir în ziarul ZIUA - n.red.) şi să am o perspectivă corectă asupra ortodoxiei. În lumea aceasta în care se zic multe, una din marile calităţi ale IPS Bartolomeu este că nu mi-a spus niciodată un lucru care să nu fie adevărat. Am vorbit inclusiv despre latura anecdotică a vieţii bisericeşti. Pe lângă calitatea de cleric, are o natură de scriitor. După mitropolitul Dosoftei cred că e primul mare ierarh care este şi scriitor. Ierarhi mari teologi am avut, dar el este şi scriitor. «Rotonda plopilor aprinşi» poate fi considerată cartea sa cea mai reprezentativă”, crede Ciachir. El este de părere că tocmai această latură a contat în alegerea lui Bartolomeu în scaunul de arhiepiscop.

“Când l-a vrut Ardealul, deoarece ăsta e adevărul, că Ardealul l-a vrut (când a fost ales şi hirotonit arhiepiscop, în 1993), a contat această latură culturală a sa, la care Ardealul este mai atent decât alte regiuni ale ţării. El este, în primul rând, un dramaturg, un memorialist. Ediţia Sfintei Scripturi diortosită de dânsul est o versiune a unui om cu condei propriu. Sunt foarte multe explicaţii, lămuriri ambientale, în special la întrepătrunderea dintre Vechiul şi Noul Testament”, spune scriitorul.

“După perioada 1982-1989 ne-am văzut mai rar, şi asta din două motive: din 1990, el a fost implicat foarte mult în Grupul de Reflexie pentru Înnoirea Bisericii şi de atunci ne-am văzut doar oczional. Ultima oară ne-am întâlnit în iulie anul trecut, la Piatra Fântânele. El a fost cel care a avut în anii ’90 iniţiativa Grupului de Reflexie pentru Înnoirea Bisericii, căruia îi revine meritul de a fi introdus sau reintrodus religia în şcoli, un merit îi revine şi ministrului Mihail Şora, care a acceptat iniţiativa. Din grupul respectiv au mai făcut parte actualul patriarh, părintele Dumitru Stăniloaie, care venea mai puţin la întâlniri, dar şi Sorin Dumitrescu, Horia Bernea. A fost o perioadă de apropiere de Biserică a unei părţi din intelectuali”, apreciază Ciachir.

În opinia sa, înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, contestată de unii, a fost un act firesc. Înfiinţarea mitropoliei (în 2006 - n.red.) a venit şi ca o reacţie de a îndrepta o nedreptate (nealegerea ca mitropolit al Ardealului a IPS Andrei, în urma unui presupus “joc de culise” - n. red.). Era nevoie de ea. Am susţinut foarte tare acest lucru şi l-am îndemnat să candideze la patriarhat. Înaltul nu-şi dorise să fie mitropolit, dar Clujul a devenit un centru prin ierarhii pe care i-a avut, Preasfinţitul Iustinian Chira ca vicar, dar şi Înaltul Teofil Herineanu, astfel că se cuvenea Clujului acest statut. Nu se mai respecta o unitate regională, de exemplu judeţe ca Arad sau Hunedoara sunt integrate Mitropoliei Banatului”, susţine Ciachir.