Claudiu Târziu: Tinerii sunt interesaţi de ce s-a întâmplat în comunism şi mai ales de modele duhovniceşti FOTO

Acesta a răspuns la câteva întrebări adresate de ziuadecj.ro, în contextul expoziţiei "pe drumul Învierii", vernisate ieri la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca.

Claudiu Târziu a inaugurat ieri, alături de publicistul Răzvan Codrescu şi de teologul Radu Preda, expoziţia foto-documentară itinerantă „Pe drumul Învierii". Expoziţia, deschisă la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, între 4-30 aprilie, prezintă fotografii şi documente, majoritatea din arhivele Securităţii, cu privire la şase personalităţi ale ortodoxiei româneşti, care au fost prigonite în timpul regimului comunist.

Pe ce anume este concentrată expoziţia, există vreo conotaţie politică?

Claudiu Târziu: Documentele au fost astfel selectate încât să releve suferinţa acestor mărturtisitori ai lui Hristos. Nicio vorbă să arate credinţa lor politică, sau pentru ce motive politice au intrat ei. În foarte multe cazuri motivele politice nu aveau suport în realitate, erau doar nişte etichete care îi ajutau pe ei (pe comunişti, n.red.) să îi extermine. Regimul comunist se temea foarte mult de un părinte ca un Arsenie Boca, la care mergea un Ardeal întreg, să se spovedească şi putea oricând să declanşeze o revoltă în mintea comuniştilor, pentru că ei nu înţelegeau că un preot de acest calibru nu ar fi făcut aşa ceva, niciodată, el avea alt rost, era unul spiritual, nu era unul politic. Dar pentru asta l-au băgat în închisoare, l-au anchetat, l-au bătut şi până la urmă au făcut să fie scos şi până la sfârşitul vieţii nu a mai avut voie să mai slujească. Şi a fostz un mare preot. Nu există nicio probă în dosar că el ar fi avut măcar o legătură cu leginari.

Ce reacţii aţi avut până acum cu expoziţie, în oraşele în care a mai fost prezentată (expoziţia a putut fi văzută în 16 localităţi)?

Reacţia a fost cumva peste aşteptările mele. Foarte mulţi tineri au venit să vadă expoziţia şi la deschidere şi ulterior, noi o lăsăm cam două-trei săptămâni în fiecare oraş. Am văzut un mare interes din pareta generaţiei tinere, ceea ce ne-a întărit pentru că aveam, impresia că la oamenii aceştia care nu au prins comunismul, sau era foarte mici când a fost Revoluţia, nu mai e interes pentru aşa ceva, comunismul e ceva „de pe vremea lui Tudor Vladimirescu". Există acest interes şi mai ales există un mare interes pentru modele spirituale, culturale, duhovniceşti, ceea ce încercăm să facem.

Ce reacţii aţi avut din parte gazdelor expoziţiei. Au fost probleme?
Am avut unele „frecuşuri", dar datorată nu atât unor opţiuni ideologice sau confesionale, contrare, pur şi simplu din anumite temeri, unii s-au gândit că noi prin expoziţia asta încercăm să facem propagandă dreptei în general. Le-am oferit brouşra. „Vedeţi dacă este ceva să vă deranjeze din punctul ăsta de vedere". Noi nu venim cu asta, pentru că nu asta este miza. Miza nu este politică şi nu este pentru viaţa asta neapărat, din punctul meu de vedere şi al asociaţiei pe care o conduc. Miza este mântuirea şi mântuirea se capătă într-un anumit fel şi printr-un anumit exerciţiu. Nu ne ajută cu nimic să rescuscităm anumite pasiuni politice, n-avem asta în plan, poate să fie opţiunea cuiva şi acţiunea unei alte organizaţii, dar nu cred că politciul trebuie să fie în prim-plan.

Practic expoziţia este un îndemn în a găsi modele?

Am spus. În primul rând cunoaştem, în al doilea rând neuitare şi în al treilea rând urmare.