Care e “cheia” Clujului pentru Capitală Culturală Europeană

Clujul trebuie să exploateze exact “contradicţiile” dintre români şi maghiari dacă vrea să devină Capitală Culturală Europeană, spune Constantin Chiriac, directorul Festivalului de Teatru de la Sibiu, ajuns la a XVIII-a ediţie, membru al juriului care decide ce oraşe vor ajunge capitale culturale.

Directorul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu are un mesaj pentru Primăria oraşului-candidat: Cluj-Napoca trebuie să aibă o echipă solidă, un proiect sustenabil cu efecte dincolo de artificiile anului în care vrea să fie capitală culturală, care să surprindă specificitatea urbei. Mai mult, Chiriac spune că nimic nu este posibil dacă oficialii Primăriei doar învaţă pe de rost nişte paşi, nu înţeleg fenomenul cultural şi nu sunt implicaţi în acesta.

Este posibilă o colaborare cu Clujul? Să migreze Festivalul de Teatru de la Sibiu şi către Cluj?
A fost deja în acest an o tatonare pe acest subiect. Am avut o discuţie deja cu primarul Clujului, a fost o iniţiativă a unor colaboratori de-ai noştri apropiaţi din Cluj care lucrează cu noi de atâta vreme şi care au făcut un demers către clujeni şi către Primăria din Cluj-Napoca, înţelegând că un eveniment de o asemenea anvergură înseamnă în primul rând implicarea aceasta socială fabuloasă. Am vrea ca FITS să migreze şi către alte locuri, aşa cum am făcut noi cu Mediaş, unde în weekend-uri sunt organizate evenimente. Suntem în permanenţă curtaţi.

Ce ar trebui să facă Clujul, administraţia, pentru a se realiza această colaborare cu Sibiul?
În primul rând, ar trebui să gândească pe termen lung.

În ce stadiu sunteţi cu acest proiect?
Ştiţi cum e? Nu ai cum să faci o chestie de genul acesta la sfârşit de mai, început de iunie, pregătind-o doar din februarie, martie sau aprilie, acelaşi an. Gândiţi-vă că pentru a-i aduce pe cei de la Pan Optikum lucrez de trei ani. Astfel de companii, oamenii ăştia, vin pentru că au încredere în tine. Pe toţi oamenii ăştia care vin la Sibiu eu i-am adus prin calitate de consultant. Am fost angajatul Expoziţiei Mondiale de la Shanghai, unde am fost responsabil de spectacolele de stradă. Am folosit acea oportunitate şi am adus tot ce e companie de stradă mare din lume acolo, pe bani foarte mulţi. Iar drept rezultat al acestei colaborări, vin oriunde le propun. Numai că eu propun în locuri unde lucrurile se pot face. Nimeni nu are calendarul lejer, orice mare companie de genul ăsta se duce în oraşe îngrozitor de bogate. Compania cu care am făcut deschiderea şi închiderea Capitalei Culturale Sibiu în 2007 anul asta a fost la Dubai şi a susţinut cel mai mare eveniment pirotehnic din lume.

La inaugurarea Burj Khalifa?
Da. Ştiţi cât au luat? 2,5 milioane de euro onorariu pentru acest spectacol. Eu eram întâmplător acolo când m-am întâlnit cu ei. Erau acolo un milion de oameni care îşi căutau loc de o zi, o zi şi jumătate ca să asiste. Când s-au deschis porţile, am fost luat pe sus şi dus la restaurantul cel mai de sus.

Deci e nevoie de timp, bani şi pregătire.
Da. Şi mai ales tot ce înseamnă echipă. Eu nu pot lua echipa festivalului şi să o duc la Cluj.

Cine va fi echipa?
Oricine. Opere, teatre, administraţie, universităţi, firme private ce activează în domeniu.

Adică, dacă vă propun cei de la Cluj o colaborare, sunteţi deschis.
Da. În primul rând, echipa presupune existenţa unui nucleu. Toată lumea, şi la Iaşi, şi la Cluj, toţi spun că fac Capitală Culturală Europeană. Nu ştiu... Pentru că, dacă nu există o iniţiativă, o structurare a acelui gând, ce înseamnă specificitatea Clujului, nu ai cum să reuşeşti. Nu merge doar să copiezi ce ai văzut la Sibiu.

Vedeţi deocamdată un asemenea demers de la Cluj? Are potenţial oraşul?
Eu nu am dreptul să mă implic în clipa asta, pentru că sunt membru în juriul Comisiei Europene. Eu am spus într-o conferinţă de presă, şi a fost luată informaţia trunchiat, că aş susţine Alba Iulia pentru titlul de capitală culturală. Eu am spus că oraşul e un potenţial candidat şi doresc ca la nivelul României să se poată ajunge la o competiţie de măcar 10-12 oraşe, aşa cum am găsit în Spania, 16 oraşe, în Polonia, 14, fiindcă toate acele oraşe au venit cu un gând serios, cu echipe şi proiecte.

Cu o idee.
Da, o idee. Toţi care vin în faţa Comisiei trebuie să vină cu un program sustenabil pentru încă 10 ani, după data în care organizează Capitala. Propunerile trebuie făcute în aşa fel încât să convingă că acolo nu va fi doar un foc de artificii, că sărbătorim şi cheltuim nişte bani. După Capitală Culturală, la Sibiu festivalul tot creşte, activitatea teatrului este fabuloasă. Am jucat cu procentaj de ocupare a sălii de 101,34% şi am jucat în 11 spaţii de joc, câte 41-45 de spectacole pe lună. Mergeţi la Teatrul Naţional (din Cluj - n. red.) să vedeţi câte spectacole se joacă, inclusiv la unguri, care joacă cu săli goale, iar dincoace ţin hardughia de 1.000 de locuri. Dacă au 300 de spectatori sunt fericiţi. Joacă pe la subsol, mai inventează tot felul de spaţii ca să aibă sala plină. În clipa asta, deocamdată nu există nici un oraş care să aibă un proiect clar cu ce înseamnă Capitală Culturală Europeană.

Toată lumea vrea să copieze Sibiul?
Absolut. Când, de fapt, orice oraş trebuie să facă o evaluare a ceea ce este. Capitalele se fac cu echipe, există o structură. Acolo unde se fac cu mercenari, adică cu echipe împrumutate, cum a fost cazul celor de la Pecs, unde au avut o echipă de la Budapesta, nu este bine. Aţi mai auzit de Pecs? A dispărut. Şi sunt şi alte exemple. Important e ca oraşul respectiv să genereze acel proiect şi să fie inclusiv un rezultat al contradicţiilor. Clujul nu are cum să fie un oraş unde este linişte. Este clar că acolo va fi o dispută uriaşă între români şi unguri şi cine nu înţelege şi cine nu va folosi acest lucru nu va câştiga.

Adică se poate profita de asta...
Nu poate fi o chestie comodă, în care vine doar unul şi zice "facem aşa". La Sibiu am zis eu cum să facem, dar primarul a fost de acord. Lucrurile au funcţionat perfect, cum funcţionează şi festivalul. La Cluj n-are cum să fie armonie, dar trebuie să existe personalităţi dispuse la dialog, să se ajungă la o colaborare, la înţelepciune. La Comisia Europeană, la fiecare prezentare a capitalelor, vine primarul, avem o discuţie cu conducerea ţării. De susţinerea oricărui oraş pe care îl vom alege depinde ca cineva să fie garantul faptului că, chiar dacă în câţiva ani altcineva va fi la conducere, va exista susţinere în continuare pentru proiect. De obicei, oraşele care câştigă câştigă pentru că vedem prestanţa unui primar care nu vine acolo cu nişte texte învăţate pe de rost, ci ştie exact ce înseamnă implicarea evenimentului respectiv, cine sunt artiştii aceia, ce gândesc, care va fi urmarea acestui proiect, care va fi investiţia în infrastructură culturală.

Cât contează infrastructura?
Sibiul a avut avantajul patrimoniului acestuia uriaş. Din păcate, nu avea infrastructura culturală. Gândiţi-vă că sunt cel mai bun teatru din România, unul dintre cele mai bune din lume, care joacă într-un fost cinema. E cel mai funcţional teatru, cu cea mai bună aparatură, dar e un fost cinematograf. Când veţi vedea proiectului noului teatru şi al centrului de congrese veţi înţelege totala schimbare de viziune, un alt fel de a gândi evenimentul cultural care poate să aducă foarte, foarte mult beneficiu. Aşa trebuie gândit, nu ca un eveniment care mănâncă bani.

Cum se leagă turismul cultural cu cel de business?
Teatrul va fi şi centru de conferinţe. Sibiul are un aeroport important, are un nume pe care nu îl are nici un oraş din România, are o credibilitate fantastică, are un program cultural extraordinar care atrage turismul cultural. În acelaşi timp, are şi o infrastructură de invidiat. Avem şapte hoteluri de patru stele, unul de cinci, alte două în construcţie, mai sunt încă trei de patru stele în construcţie. E o infrastructură incredibilă. Cine se duce în Bucureşti sau în Cluj să facă congrese? Toată lumea se duce la Viena, unde ai o ofertă extraordinară. Cum să te duci în Bucureşti la înghesuială? Orice firmă importantă caută un loc foarte prietenos, foarte civilizat, cu împrejurimi foarte frumoase. Sibiul are împrejurimi fabuloase. În clipa în care vom avea acest teatru, acest centru de congrese, va fi o minune. Vor exista trei săli de spectacole nu foarte mari, una de 500 de locuri, una de 300 de locuri, una 150 de locuri, dar sala care va avea 500 de locuri va avea o scenă de 57 de metri adâncime şi 26 lăţime. Cele trei săli de spectacol vor fi dublate de săli de repetiţii, exact de aceleaşi dimenisiuni şi cu aceleaşi dotări, ca să nu ocup sălile de spectacol, cu repetiţii. Proiectul va fi făcut de arhitectul lui Peter Brook, iar sălile vor fi construite pe principiu modular, cu posibilitatea să le unesc şi să fac o sală de 3.000 de locuri. Aşa, pot să aduc orice trupă vreau, orice mare spectacol. Gândesc şi un proiect de mediu, cu acoperiş acoperit cu panouri fotovoltaice, care îmi va da independenţa economică. Voi putea pune chiar energie în sistemul naţional. În acelaşi timp fiind, la ultimul nivel, fiind sticlă, e un spaţiu uriaş de terase. Ce înseamnă terasele în timpul verii vor fi acolo şi în timpul iernii. Pot face cele mai mari festivaluri.

Nu aveţi doar un anotimp de evenimente.
Exact. Dacă am congrese acolo, seara le dau spectacole.

Cunoaşteţi proiectul Centrului Cultural Transilvania de la Cluj?
Măi, oameni...

Ar trebui să mai împărtăşiţi din idei şi la Cluj...
Măi, copiilor... Consultanţă! Ştiţi cât se dă la Uniunea Europeană pentru consultanţă la Capitalele Culturale?

Cât?
Ciferele sunt confidenţiale.

Câte zerouri?
Plata se face în funcţie de ziua de lucru. Se consideră zilele în care eu lucrez pe toate dosarele alea ca să mă informez, de vizitele pe care le fac ca să evaluez, de componenţa echipei (suntem şapte), de jurizare. Este vorba oricum de nişte sume care să înlăture orice corupţie. Să nu credeţi că nu suntem, că nu am fost sunaţi din Spania - "Nu vreţi în Palma de Mallorca?".

Un orizont de timp pentru un posibil parteneriat cu Clujul?
Putea fi şi anul ăsta. Eu aveam un proiect, chiar dacă timpul a fost foarte scurt. Poate la anul...

Luminiţa SILEA (Sibiu), Kristina REŞTEA (Sibiu)