Poveştile oamenilor străzii adăpostiţi la azilul de noapte

Poveştile oamenilor care locuiesc în azilul de noapte Ruchama sunt dramatice. Unii au rămas fără un acoperiş deasupra capului după ce au fost înşelaţi sau în urma divorţului, în timp ce alţii au crescut în case de copii sau au ajuns pe stradă în urma discuţiilor cu părinţii. Oamenii străzii din Cluj se bucură că au un loc unde să se încălzească şi să scape de gerul de afară.

Azilul de noapte Ruchama este situat pe strada Oaşului, la periferia Clujului. În fiecare seară zeci de persoane fără adăpost vin aici să caute un pat. Oamenii sunt cazaţi în trei camere cu mai multe paturi supraetajate, unde există câte un televizor şi chiar un calculator. Ei au parte aici şi de mese calde.

Trandafir Rostaş are 23 de ani şi este un tânăr brunet, plăpând, pe care atunci când îl vezi ţi-e teamă că o să îl ia vântul. Privirea lui arată multă suferinţă pentru că el a rămas singur pe stradă încă de la 12 ani. "Sunt de aproape şapte luni aici. Am stat pe Sobarilor, la Prison Fellowship, şi am absolvit Şcoala de Arte şi Meserii Samus", a povestit tânărul. El a ajuns în stradă din cauza conflictelor pe care le-a avut cu tatăl vitreg. "Tatăl meu a murit, iar mama s-a recăsătorit. Pentru că tatăl vitreg se comporta urât cu mine am ajuns să locuiesc pe stradă. Aveam 12 ani atunci şi am cerşit ca să am de mâncare, iar din cauza asta am avut şi probleme de sănătate", a povestit tânărul. După ce a petrecut câteva luni pe străzi, Trandafir a avut norocul de a ajunge în grija Fundaţiei Prison Fellowship, care i-a oferit un adăpost, mese calde şi l-a ajutat să termine o şcoală profesională.

"Pe Sobarilor (la sediul fundaţiei - n. red.) am cunoscut o fată de care m-am ataşat şi care a profitat de mine. Am plecat de pe strada Sobarilor, aveam ceva bănişori strânşi, m-am mutat cu ea într-o locuinţă, însă mi-a mâncat banii", a spus tânărul dezamăgit în dragoste. Despre fosta lui prietenă ştie doar atât: are un alt prieten. De când locuieşte la adăpostul de noapte de pe strada Oaşului, Trandafir a văzut şi ce fel de oameni ajung acolo. "În fiecare seară vin în jur de 20 de oameni noi. Eu mai merg ziua pe la prietenii mei şi la sediul Prison Fellowship, unde beneficiez de mese calde. Aici, la centru avem tot ce ne trebuie. Iarna avem mâncare, apă caldă şi căldură", a precizat tânărul. Alexandru Nemeş, de 62 de ani, a rămas fără locuinţă în urmă cu cinci ani. "Sunt aici la centru de la 1 noiembrie. Nu am unde să locuiesc. Sunt operat la picioare, îmi sunt tăiate toate degetele şi nu pot să umblu. Acum cinci ani mi-au îngheţat picioarele şi am rămas fără degete", a povestit bătrânul, care stătea pe o saltea din holul azilului.

Suzana Gabor, de 26 de ani, locuia înainte de a ajunge la centrul Ruchama într-o maşină. "Sunt de o lună la centru. Am ajuns aici după ce mi-au zis nişte poliţişti că e un loc unde aş putea dormi şi să nu mai stau afară în frig. Stăteam înainte în spatele gării, într-o maşină şi era foarte frig", a explicat Suzana Gabor. Ea nu mai locuieşte cu părinţii ei din 2003. "Ziua fac curăţenie pe la barurile din gară ca să îmi iau de mâncare. Aici pe hol nu îmi e frig. Este mai bine decât afară", a concluzionat femeia.