Vinerea Mare: marile paradoxuri şi deplina iubire divină

Vinerea Mare reprezintă punctul culminant al Săptămânii Patimilor, ziua tragică în care Mântuitorul Iisus Hristos este batjocorit, bătut şi răstignit pe Cruce. Teologii evidenţiază "marile paradoxuri" pe care le trăiesc creştinii în această zi, respectiv "iubirea deplină a lui Dumnezeu", care "întemeiază libertatea omului".

"Este Vinerea marilor paradoxuri: Creatorul este condus la mormânt de creaturi, Cel care a dat viaţă este împins către mormânt, Cel Care a făcut luna şi stelele este apoi depus într-un mormânt, ş.a.m.d. Trăim toate paradoxurile lui Dumnezeu, Care se face om, pentru a înţelege la rândul nostru cum putem fi noi asemenea lui Dumnezeu. Când suntem în putere să nu ne credem eterni, când avem bani să nu credem că ni se cuvine totul şi când suntem sănătoşi să nu credem că vom fi tot timpul aşa", explică teologul Radu Preda cu privire la însemnătatea deosebită a Vinerii Mari, zi cu importanţă majoră, de doliu, pentru credincioşii ortodocşi şi greco-catolici, care traversează Săptămâna Mare - Săptămâna Patimilor. "Vinerea Mare, pe de o parte, pune în evidenţă smerenia lui Dumnezeu, Care se lasă omorât pentru umanitate, iar pe de altă parte, fragilitatea fiinţei umane, care se-nvecinează permanent cu lipsa, suferinţa, moartea", adaugă Preda.

Vinerea Mare este o zi de doliu pentru toţi creştinii deoarece în această zi a fost răstignit Iisus. Evangheliile relatează evenimente suprafireşti în momentul răstignirii Mântuitorului: au crăpat pietrele, catapeteasma templului s-a rupt la mijloc, iar soarele s-a întunecat. În cadrul deniei oficiate ieri seară în bisericile ortodoxe, aferentă zilei de astăzi, au fost citite pasajele evanghelice care prezintă suferinţele lui Iisus, incluzând prinderea şi procesul Său, bătăile şi batjocura pe care Le-a îndurat, dar şi răstignirea şi moartea Sa pe Cruce. Un aspect important pe care îl transmite Răstignirea Domnului este modul de iubire dumnezeiesc, pe care se fundamentează libertatea umană, subliniază teologul şi jurnalistul Cătălin Bogdan. "Din păcate, deseori discursul creştin Îl prezintă pe Dumnezeu drept Stăpânul de neevitat, faţă de Care trebuie să încetăm odată şi-odată să ne revoltăm. Un astfel de discurs transformă libertatea umană în simpla necesitate de a spune: da. Există însă şi o formă mai subtilă de necesitate: Dumnezeu nu ne presează să-L recunoaştem drept stăpân, dar ne presează să răspundem iubirii Sale. Ambele inhibă o pedagogie a iubirii în libertate. Jertfa sa de pe Cruce ne sugerează o altă exigenţă: iubirea deplină a lui Dumnezeu întemeiază libertatea omului", explică Bogdan.

Veşmintele care împodobesc lăcaşurile de cult sunt încă în negru în Vinerea Mare. Specific acestei zile este şi postul negru, în care nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Este totodată o zi aliturgică, adică nu se oficiază Sfânta Liturghie. Pe parcursul zilei este oficiată însă punerea în mormânt a Domnului, iar deseară în bisericile ortodoxe şi greco-catolice se va săvârşi denia Prohodului Domnului, care include cântări cu specific funerar închinate Mântuitorului Iisus Hristos. În mijlocul bisericii este adus din altar Sfântul Epitaf, pe sub care trece toată lumea şi cu care tot soborul de slujitori şi credincioşi înconjoară apoi biserica. Epitaful este adus din nou în biserică, unde va rămâne până sâmbătă după-amiază, după care va fi readus în altar şi aşezat pe Sfânta Masă. Epitaful va rămâne acolo până la Înălţarea Domnului.

Sfântul Ioan Maximovici: "Pentru ce a fost miluit tâlharul cel înţelept"

Relatările evanghelice cu privire la evenimentele din Vinerea Mare reactualizează şi răstignirea Domnului între doi tâlhari, dintre care unul se căieşte şi îi cere lui Iisus să îl pomenească în Împărăţia Sa, iar Mântuitorul îi răspunde: "Chiar astăzi vei fi cu Mine în Rai".

"Credinţa tâlharului, născută din îngenuncherea în faţa măreţiei morale a lui Hristos, s-a dovedit mai puternică decât credinţa apostolilor, cuceriţi de înălţimea învăţăturii lui Hristos, dar care au crezut în El mai mult pentru semnele şi minunile pe care le făcea El. Pe când acum Hristos nu a fost izbăvit în chip minunat de vrăjmaşii Săi, şi credinţa apostolilor se clătină. Dar răbdarea arătată de Hristos, a-toate-iertarea şi credinţa că este auzit de Tatăl Său cel Ceresc au arătat atât de convingător dreptatea lui Iisus şi înălţimea Lui morală, încât crezând pentru aceasta în El, cel care îşi căuta propria renaştere duhovnicească şi morală nu se mai putea îndoi. Era tocmai ceea ce căuta cu însetare tâlharul care-şi cunoscuse propria cădere", precizează sfântul Ioan Maximovici, într-un cuvânt de învăţătură intitulat "Pentru ce a fost miluit tâlharul cel înţelept".