Termopanele i-au ucis pe geamgii. Cum s-au repoziţionat pe piaţă ca să câştige un ban

Traian Roşca locuieşte în comuna Săcuieu, are 62 de ani şi e geamgiu de mai bine de o jumătate de viaţă, de 40 de ani. De la Revoluţie, când a părăsit Combinatul de Utilaj Greu (CUG) din Cluj, e "liber întreprinzător": cu rastelul din lemn în spate cutreieră străzile şi îşi strigă marfa în căutarea comenzilor. Apariţia "termopanelor", geamurile termoizolante care au înlocuit în ultimii ani vechile ferestre de sticlă cu ramă din lemn, i-au îngenuncheat pe geamgiii, care şi-au rărit apariţia pe străzi. "Acum am mai rămas doar vreo trei şi câştigăm cât să nu murim de foame", spune Roşca.

Cu rastelul în spinare, geamgiul cutreiera miercuri centrul Clujului, în căutarea muşteriilor. Pe strada Eroilor intra în fiecare gang şi îşi striga marfa: "geaaamuriileeeee". E o întreagă "strategie de marketing": Roşca ştie că rastelul de lemn din spinare, inconfundabil, atrage atenţia oamenilor de pe stradă, aşa că-l poartă în spate chiar dacă nu are niciun geam pe care să-l transporte. De altfel, întrebat unde ţine stocul de "materie primă", Roşca spune că nu are aşa ceva: îşi găseşte marfa cutreierând străzile şi refolosind ochiurile de geam pe care alţii le aruncă la ghena de gunoi, după ce şi-au "pus termopane".

"Strategia de marketing" a funcţionat şi miercuri. Cât timp discuta cu reporterul ziuadecj.ro, Roşca a fost abordat de o locatară de pe strada Eroilor, care l-a auzit strigându-şi marfa. Doamna Raveca are nevoie ca un ochi din geamul uşii să fie înlocuit. Fiul său l-a spart când îşi uitase cheia şi avea nevoie să deschidă uşa. L-a înlocuit cu o bucată de plastic ce se achită onorabil de rolul de geam, dar prin care, spune doamna Raveca, intră frigul. L-a chemat pe geamgiu la măsurători şi spune de la început că se aşteaptă la tocmeli înainte de a încheia târgul. Când află însă preţul - 10 lei pentru marfă şi montaj - acceptă suma fără negocieri. De altfel, în acest mod îşi atrage şi geamgiul Roşca muşteriii: cu preţuri mici şi reparaţii, pentru că ştie că, de acum, comenzi mari de montat geamuri la case nu va mai primi. "Acum găsesc cam greu clienţi", spune el. "Înainte, când se ridica o casă nouă, ieşea ceva, o lucrare mare; acum toată lumea îşi pune termopane iar eu fac mai mult reparaţii".

Ce şanse au geamgiii "de modă veche" să reziste pe piaţă? "Termopanele au ajuns până în vârful muntelui şi în bucătăria de vară, iar geamgiii nu-şi prea mai găsesc locul", spune preşedintele Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor, Augustin Feneşan. "Puţină lume mai optează pentru reparaţii, altfel e o variantă comodă pentru că vine acasă, îl desface şi-l pune înapoi, dar puţini mai apelează la serviciile lor. Orizontul e foarte strâns. Zone din mediul rural, unde să transporţi un geam e foarte greu, ar putea fi o soluţie. Dar ca perspectivă pe termen lung, nu prea le văd locul".