Academicianul Răzvan Theodorescu: “Statul român e impotent”

Fondatorul Grupului Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roşia Montană a mărturisit că nu crede în puterea statului român de a exploata aurul şi a proteja monumentele din Roşia.

Cum aţi găsit Roşia Montană la prima vizită şi cum aţi ajuns să monitorizaţi patrimoniul de aici?
Când am venit prima oară, în 2001, în piaţa Roşiei Montane, unde e acum muzeul, era o crâşmă şi, n-am să uit niciodată, am văzut la mesele scoase afară vreo 20 de oameni care priveau în gol şi beau. Era o scenă de film, de Fellini sau Visconti. Atunci am intrat prima oară în mină, i-am cunoscut pe arheologii francezi, mi-am dat seama că este pentru cercetarea arheologiei ceva important şi am creat programul Alburnus Maior, care a făcut o operă absolut remarcabilă în descoperirile arheologice.

Pe atunci nu se punea încă problema atât de acut şi a patrimoniului suprateran, a arhitecturii, deşi, în specialitatea mea, le-am atras atenţia că la Roşia Montană trebuie să fie interesul şi pentru această arhitectură, de târg. Îmi aduc aminte mereu cuvintele lui Pârvan, care scria că Alburnus Maior a fost un fel de Californie a romanilor. Ei, a fost o Californie şi în epoca austro-ungară şi lucrul trebuia scos în evidenţă. După aceea nu am mai fost la Roşia Montană până în 2009. Am regretat faptul că succesorii mei la conducerea Ministerului Culturii din motive pe care nu le discut au suspendat programul şi nu s-a mai făcut nimic din 2006 până în 2009. Atunci am venit ca amator, ca membru al Academiei, am văzut ce descoperiri arheologice s-au făcut şi în 2011 am creat grupul acesta independent de monitorizare pentru salvarea patrimoniului subteran şi suprateran, fără să mă intereseze discuţiile de tip politic sau partizan.

Ce aşteptaţi de la acest proiect în ceea ce priveşte patrimoniul local?
Ce aştept acum e ca turismul cultural, când va începe lucrarea importantă de minerit, să aibă o dezvoltare specială, oamenii să vină aici, să vadă un patrimoniu restaurat, de epocă romană, de epocă modernă, să vadă unicate. Eu cred că în cam două decenii - nu vreau să fiu un Brucan al Roşiei Montane - dar aici va fi o staţiune culturală şi turistică de cel mai mare interes, un unicat în România.

Ce fel de turişti credeţi că ar veni aici?
Cred că aştept în primul rând turiştii străini, opinia mea e că românul are această idee că la Roşia Montană patrimoniul a fost furat, a fost spoliat. Din acest punct de vedere, s-a făcut un rău imens, incomensurabil Roşiei Montane, dar, sigur, generaţia viitoare nu va mai fi grevată de aceste lucruri şi atunci vor veni şi românii, intelectuali în primul rând, să viziteze acest loc inconfundabil. Văd de pe-acuma, străinii vor veni cu instrumente, echipamente să vadă galerii, se vor plimba, trebuie să fie bine primiţi, să aibă unde să stea şi atunci restaurarea de acum va fi salutară. Cred că Roşia Montană va fi un exemplu de turism cultural în România.

Vreau să spun, să fie foarte limpede de ce am creat acest grup de monitorizare: pentru că am încredere în cercetările care se fac aici. Specialişti francezi, englezi, specialiştii noştri, restauratorii fac o treabă excelentă. Fără să fiu vreun specialist în treburi de economie, spun răspicat: statul român este impotent. Este şi va fi impotent în materie de investiţii. Investiţiile la Roşia trebuie făcute de alţii. Sigur că mi-ar fi convenit să o facă statul român. El a făcut minerit până în 2006 cu Minvest Deva şi Roşia Min şi a produs toată poluarea de care se tot vorbeşte. Mai mult, fiindcă statul este impotent, nu avem ce face, trebuie să vină alţii să lucreze, iar compania Gold Corporation în materie de cercetare arheologică a făcut adevărate minuni. Singur, au fost interesaţi să o facă, dar acest interes al lor s-a întâlnit cu interesul nostru.

Nu v-aţi temut că veţi fi acuzat că aţi fost plătit să aveţi această poziţie?
Am spus de mai multe ori, noi dăm o consultanţă. Eu mi-am lăsat lucrul la Bucureşti ca să vin aici. Trăim într-o lume capitalistă, în care consultanţa se plăteşte, mai ales când e făcută de un academician sau de un profesor universitar. Deci, cine crede altfel să se întoarcă la epoca socialismului victorios.

Cum vedeţi împotrivirea faţă de proiect?
Nu înţeleg de ce, e o problemă de psihologie socială pe care n-o stăpânesc, aici în Roşia Montană nu sunt adversari ai proiectului. Ei sunt oameni onorabili, de altfel, la Cluj. De ce la Cluj, nu înţeleg. Nu sunt măcar la Bucureşti, la Alba, ci la Cluj. E un lucru care trebuie cercetat de alţii.