Anca Ioana Androne: “E frustrant să trăieşti în România, în general”

Una dintre "salvările" tinerilor actori din Bucureşti este faptul că sunt distribuţi uneori în filmele străine care sunt turnate în ţara noastră, a mărturisit Anca Ioana Androne.

Cum e personajul pe care îl interpretaţi?
Pe fata asta o cheamă Tatiana, lucrează la protecţia muncii în această fabrică, este frumoasa fabricii, are veleităţi de actriţă, citeşte revista Cinema. Ea şi joacă în filmul de protecţia muncii, într-unul din filmele din film. Unul spre ficţiune şi unul documentar. E o bucăţică din viaţa unei fete din contextul de atunci, într-un colectiv cu mulţi bărbaţi. Nu punem accentul pe asta, dar e inevitabil.

Ce a fost mai greu de jucat în acest film?
Nu a fost absolut nimic greu, ne-am jucat. Când am început filmările ştiam ce vrem să facem, stabilisem personajele. Erau greutăţi din afară, se întâmplau tot felul de accidente dar lucrul efectiv actor-regizor-filmare a fost lin şi fără nici un fel de impedimente, ne-am jucat pur şi simplu. Era o atmosferă lejeră, Gabi nu e niciodată nervos, e calm, e deschis la idei, poţi improviza. În limita scenariului. Nu am sărit nici noi calul, dar am putut să trăim şi noi acolo, să existăm.

Cum este să fii tânără actriţă în România prezentului?
Sunt actriţă de teatru, la Bulandra, şi asta îmi dă un echilibru. Teatrul e mai stabil, aşa, pentru noi, actorii tineri. Facem şi film străin din când în când şi asta ne ajută, pentru că sunt foarte mulţi actori în România, se fac foarte puţine filme şi ne vine destul de greu.

Este frustrant să nu ai condiţiile actorilor de afară?
E frustrant să trăieşti în România, în general. În meseria asta nu te mai gândeşti că e frustrant, pur şi simplu e o luptă de a exista artistic. Încerci să te gândeşti la proiecte personale, îţi faci un fel de viaţă în contextul ăsta, ca să nu devină greu şi apăsător.

Jucaţi în reclame, telenovele?
Am făcut reclame, dar mai demult. Telenovele nu, din mai multe motive. Cred că e foarte greu să mai faci altceva dacă te apuci de telenovelă. Deşi mulţi actori contrazic asta, fac teatru, film, telenovelă şi reclame în acelaşi timp. Eu am ţinut să le fac pe toate la un anumit nivel. Nu ştiu, poate m-am înşelat...

Credeţi că telenovelele afectează imaginea actorilor?
Am crezut asta la început, când au apărut. Sunt contrazisă de ce se întâmplă, practic. Am văzut actori care au crescut în telenovelă, i-am văzut că au evoluat, dar şi actori care s-au plafonat. Nu există o reţetă. Cred că fiecare are destinul lui. Şi dacă stai acasă şi nu faci nimic poţi să te plafonezi, dacă nu mai faci nimic. La fel şi dacă joci în piese proaste. E opţiunea personală a fiecăruia, destinul lui şi ce i se întâmplă artistic în viaţă.

Actorii de teatru ar trebui să fie în centrul atenţiei opiniei publice?
Eu cred că opinia publică ar avea o paletă mult mai largă, nu doar actorii. Suntem campioni mondiali la scrimă, dar eu nu am văzut vorbindu-se la TV despre asta, când ar trebui să fie peste tot. Atât de mulţi alţii ar putea fi... Ei spun că e vorba de preferinţa publicului, eu nu cred că asta vrea publicul, dar cum am putea să îi contrazicem nu ştiu.

Cum vi se pare Clujul?
Păi, ce să zic? E un oraş frumos.

Roluri în filme importante

Anca Ioana Androne a jucat în filme străine produse în România. Între acestea se numără "The Whistleblower" (2010, regia Larysa Kondracki, într-o distribuţie cu nume ca Rachel Weisz, Monica Belluci şi Vanessa Redgarve), "La Per Goriot" (2004, regia Jean-Daniel Verhaeghe, cu Charles Aznavour şi Tceky Karyo) "Saidi's Song" (2010, regia Chike Kani Omo), "Anacondas: Trail of Blood" (2009, regia Don E. FaountLeRoy), "Vlad" (2003, regia Michael D. Sellers) sau "Sherlock" (2002, regia Graham Teakstom), dar şi în producţii româneşti, cum ar fi "Examen" (2003, regia Titus Muntean, alături de Marius Stănescu, Gheorghe Dinică sau Clara Vodă).