Bătrâneţe chinuită. Bătut şi strâns de gât de ginerele femeii cu care el şi soţia lui îşi împart apartamentul

Clujeanul Augustin Pintea are 69 de ani şi mărturiseşte - cu mândrie, privindu-mă drept în ochi - faptul că a muncit 44 de ani, 8 luni şi zece zile, la „Industria cărnii" şi la „tramvaie", de unde s-a pensionat în anul 2009. Are patru fete, toate realizate şi la casele lor, două în Cluj şi două în Italia, dar şi nepoţi şi gineri care îi fac cinste. Arată că viaţa sa a devenit un chin şi asta nu de ieri, de azi, ci de de cinci ani, de când şi-a cumpărat - de la o bancă - o cameră cu bucătărie, hol comun şi WC, toate într-un apartament cu patru camere, de pe strada Horea nr. 81. Locuinţă pe care-o împarte - el şi soţia - cu o doamnă în vârstă şi cei doi chiriaşi ai ei. Omul umblă greu şi pare, de asemenea, covârşit de necazurile ce s-au abătut asupra sa, mulţumind fiecărui ins aflat la I.M.L. Cluj pentru sfaturile primite în privinţa demersurilor pe care trebuie să le facă pentru a ajunge să fie consultat de medici. Oftează în răstimpuri, ca un copil, şi povesteşte, oricui vrea să-l asculte, păţania avută cu ginerele femeii cu care, el şi soţia lui, împart locuinţa. "Ieri, pe la ora 14.00, am ieşit din cameră ca să mă duc la bucătărie şi a venit ginerele vecinei şi m-a întebat ce am cu socra lui şi de ce-am crăpat geamul uşii de la intrare... I-am spus că l-am crăpat fără voie, din cauza curentului şi n-am avut timp să-l pun la loc fiindcă nu m-am putut deplasa în ultimele zile, din cauză că mi-am scrântit piciorul, iar prietenii mei, care ar fi putut face reparaţia, sunt plecaţi la ţară. Nu i-a păsat de răspunsul meu şi m-a lovit aici, în spate şi la mâini şi apoi m-a strâns de gât, cu reverele cămăşii, până m-am scurs la pământ." 

Cu naivitate, mă roagă să-i fac o fotografie, deoarece poartă cămaşa cu care ieri era cât pe ce să fie strangulat. Vrea ca imaginea lui, în cămaşa cu pricina, să fie consemnată pentru autorităţi. Mă conformez, nu înainte ca omul să-şi treacă mâinile prin păr, aranjându-şi-l puţin pentru "poză".

"Nici la WC-ul comun nu ne lasă..."

"Nevastă-mea a dat telefon la 112 şi poliţiştii au venit urgent la noi acasă, unde ne-au luat datele personale. Apoi, mi s-a ridicat tensiunea, fiindcă sunt cardiac şi am luat nitroglicerină ca să mă liniştesc. M-am întins pentru o jumătate de oră pe pat, după care mi-am luat - greşeala mea - o şurubelniţă, ca să o folosesc în caz că mă atacă din nou şi m-am dus la el să-i cer socoteală pentru ce-a făcut. Însă, în timp ce ne certam şi-l ameninţam că dacă mai ridică mâna la mine am să-l omor cu şurubelniţa, acesta m-a fotografiat cu telefonul mobil şi mi-a spus că filmarea va fi dovada lui în instanţă, că am vrut să-l omor. Cum, păcatele mele, să-l omor, când eu sunt bătrân, suferind şi abia mă mai pot mişca?"
Ţine însă să precizeze că - spre deosebire de colocatară şi ginerele acesteia, care-l înjură tot timpul, fiul femeii e extrem de omenos cu familia sa şi întotdeauna a încercat să aplaneze conflictele dintre el şi mama lui. Curând faţa lui, lizibilă, precum o carte deschisă, se înnegurează din nou. "Nici măcar la WC-ul comun femeia nu ne permite să merem, atunci când baia noastră e ocupată, şi într-o zi ne-au pus chiar lacăt pe uşă. Dar l-am rupt, imediat," explică bătrânul. Spune că şi chiriaşii femeii îi fac peri albi, pentru că de multe ori lasă uşa de la intrare deschisă, astfel că i-au dispărut, dintr-un dulap aflat în hol, obiecte pe care le consider valoroase: o pereche de ochelari de vedere, "buni", care costă 300 de lei, o pereche de pantofi şi un televizor de maşină. "Atât i-am rugat pe chiriaşi, să închidă uşa, dar n-au ţinut cont. Apoi, s-a întâmplat sptămâna trecută necazul cu geamul crăpat şi uite în ce situaţie am ajuns acum. Aseară, până seara târziu, am stat la urgenţă şi astăzi la medici, din nou pentru certificat... Eu, cel bătut, să văd că omul a dat declaraţie la poliţie că nu m-a lovit deloc, dar m-a filmat cu telefonul când mă certam cu el şi aveam în mână o şurubelniţă. Eu recunosc ce-am făcut, dar el nu vrea să recunoască..." Bătrânului îi vine rândul să intre la consultaţie. Se întoarce, după câteva minute cu un certificat, în care i se recomandă îngrijiri medicale pe o perioadă de două zile. Proclamă acesta, cu hârtia în mână: "Cu asta mi-au zis că mă vor chema la poliţie. Dacă este lege, vreau doar ca ăştia să mă lase-n pace. Să-mi trăiesc, împreună cu băbuţa mea şi cu familia, zilele pe care le mai am..." Şi iese, şchiopătând, spre lumină, urcând scările de la subsolul I.M.L.-ului, unde se află cabinetul de consultaţie.

Un caz "minor"

Răspunsul autorităţilor referitor la acest caz este scurt şi cuprinzător. Şi nici n-ar putea fi altfel. E vorba de un caz minor, al unui bătrânel care n-a făcut o viaţă întreagă decât să muncească şi să ia viaţa în piept, cu francheţe, fără să înţeleagă sensul cuvântului, atât de utilizat azi, "şmecher". Un om, asemeni atâtor altora din generaţia crescută şi trăită în communism, care n-a ştiut cum să caute subterfugii şi să-şi filmeze, premeditat, agresorul, în timp ce acesta-l strângea de gât, cu reverele propriei sale cămăşi. Oricând acesta ar putea pleca dintre noi, de pe urma unei crize de inimă provocată, cu discreţie, prin metoda picăturii chinezeşti, iar tuturor celor din exterior - în afara soţiei sau copiilor, care ştiu cât de mult suferă din cauza neînţelegerii cu vecina - să li se pară că a fost o "moarte bună" şi atât i-a fost dat acestuia să trăiască. "Un bărbat a sesizat poliţia cu privire la faptul că ar fi fost agresat de o rudă a unei vecine. Poliţiştii s-au deplasat la faţa locului şi-au identificat părţile implicate, oferind reclamantului îndrumări legale. Până în acest moment nu s-a formulat o plângere penală," arată purtătorul de cuvânt al I.P.J. Cluj.