Bijuterii din oraşul-comoară: în căutarea Cetăţuii pierdute

La iniţiativa Primăriei Cluj şi a Ordinului Arhitecţilor din România, pe Cetăţuia din Cluj au fost organizate, sporadic, tururi turistice ghidate.

Potrivit unor oficiali ai Primăriei, se intenţionează ca până în 2016 spaţiul în cauză să fie reabilitat şi introdus în circuitul turistic. În acest scop, Primăria este în fază avansată de negocieri pentru preluarea în administrare a zonelor aflate în proprietatea SC Unita Turism, compania care operează Hotelul „Belvedere", amplasat în zonă.

Până atunci, însă, zona arată dezolant. Cetăţuia Clujului, ridicată pentru garnizoana austriacă a oraşului, nu mai este demult o cetăţuie. Îţi trebuie un ochi pregătit să ghiceşti pe Dealul Cetăţuii (Fellegvár) valurile de pământ cu linii rectangulare, care unesc bastioanele pentagonale sau patrulatere.

O mare parte a fortificaţiei e încă acolo, ridicată din pământ, acoperită sub iarbă şi frunze de toamnă, hrănind arborii, arbuştii şi gardurile vii care au transformat-o într-un parc semisălbăticit, prin care se plimbă îndrăgostiţii veniţi să vadă oraşul de sus.

Fortificaţie pacificată

Comenzile lătrate de cătanele austriece au lăsat locul mult mai paşnicelor chelălăieli ale câinilor certaţi de stăpâni că au umblat brambura după cine ştie ce urmă. Numai în zona actualului hotel „Belvedere", fost „Transilvania", fortificaţia a dispărut cu totul, lăsând loc masivei construcţii turistice.

Dacă zidurile şi bastioanele de pământ se odihnesc în pace, transformate în zonă verde, clădirile care mai amintesc de fortificaţia austriacă sunt dezolante, iar unele de-a dreptul pericol public. Astfel, după escaladarea treptelor care te poartă de la malul Someşului până în vârful Dealului Cetăţuii, o tăbliţă de un galben ţipător instalată pe poarta de sud-est (Poarta Apei) a cetăţii te avertizează că din tavan ar putea să-ţi cadă în cap nişte pietre, dacă te încumeţi să treci mai departe.

Imediat în dreapta porţii se găsesc alte două clădiri ridicate odată cu cetatea. Vizavi de ele, dincolo de parcarea hotelului şi un pic pe dreapta, se află poarta de nord a fortificaţiei. Şi aici tăbliţa galbenă te avertizează că din tavan cad pietre.

Mai sus de avertisment, o inscripţie din vremuri mai norocoase ale clădirii informează că aici a fost executat în 1849 Stephan Ludwig Roth, intelectualul sas care a propus ca limba română să fie limba oficială a Transilvaniei.

Dincolo de poarta de nord se observă cel mai bine traseul fortificaţiei de pământ. Foarte vizibil este şi şanţul de mari dimensuni care despărţea cetatea propriu-zisă de reduta ridicată în vest, pe amplasamenul căreia se ridică acum un turn de paraşutism.

Fortăreaţa de pe Dealul Cetăţuii a fost ridicată la scurt timp după Pacea de la Satu Mare, semnată în 1711, care a pus capăt Războiului Curuţilor, consfiinţind intrarea Transilvaniei sub stăpânire austriacă. Istoricii nu au căzut de acord cu data începerii construcţiei, nici cu cea a finalizării sale. Sunt avansaţi ca ani de început 1714-1716, iar ca date de finalizare 1723 sau 1735.

Încartiruirea aici a trupelor habsburgice a fost o mare uşurare pentru cetăţenii unui oraş pustiit de război şi, nu cu mult timp înainte, devastat de un incendiu. Faptul că clujenii nu au mai trebuit să suporte costurile legate de cazarea garnizoanei austriece în propriile case a ajutat la renaşterea oraşului.

La fel ca şi Cetatea din Alba Iulia, „Cetăţuia" a fost proiectată de arhitectul militar italian Giovanni Morandi Visconti, în timpul guvernării militare a Transilvaniei de către contele Stephan de Steinville. Poziţia a fost aleasă strategic, deoarece aici se află cel mai bun punct de observaţie asupra centrului istoric al Clujului. Valurile de pământ protejau clădiri administrative, garnizoana şi depozitul de armament.

Cetate de tip Vauban

Cetatea este situată la o altitudine de 405 m şi respectă tipicul fortificaţiilor de tip Vauban, cu ziduri oblice, bastioane, şanţuri şi o redută, chiar dacă a fost construită din pământ, spre deosebire de cetatea similară de la Alba Iulia. Clădirile fortificaţiei austriece sunt primele construcţii laice baroce din Cluj. „Cetăţuia" a funcţionat ca şi cazarmă sau închisoare peste 200 de ani, până în anii 1960, când în zonă a fost ridicat Hotelul „Belvedere". Ultimele modificări pe Dealul Cetăţuia au survenit în 1995, când a fost montată o cruce monumentală, în amintirea celor ucişi aici în 1848-1849.