Bolile lui Stănculescu pot fi tratate şi în reţeaua medicală a ANP, expertiza confirmă - motivare
Tribunalul Ilfov arată, în motivarea deciziei din 4 ianuarie, când a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei la care a fost condamnat definitiv de instanţa supremă fostul general Victor Athanasie Stănculescu în dosarul privind reprimarea revoluţiei de la Timişoara, că acesta poate fi tratat în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) pentru bolile pe care le are.
Judecătorul Roman Mihai Radu de la Tribunalul Ilfov arată, în motivarea sa, că "în dezacord cu avocatul ales al petentului, instanţa nu consideră că concluziile din raportul de primă expertiză medico-legală din 28 noiembrie 2012 ar avea, din punct de vedere juridic, caracter speculativ".
Magistratul menţionează că în expertiză se arată că "în prezent, asistenţa medicală a petentului «poate fi asigurată şi în cadrul reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor»".
"De asemenea, tot în dezacord cu avocatul ales al petentului, prezenta instanţă nu consideră că de plano se poate afirma că tratamentul medical ce se asigură în reţeaua sanitară a ANP este inferior din punct de vedere calitativ faţă de tratamentul medical ce se asigură în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii, deoarece este discutabil dacă Spitalul Penticenciar Jilava - acolo unde îşi ispăşeşte petentul Stănculescu pedeapsa - are dotări inferioare calitativ celor din alte spitale din Bucureşti sau din România sau are personal medical mai slab pregătit", se arată în documentul citat.
Judecătorul mai arată în motivare că "acest gen de argumentare, cu caracter axiologic, nu trebuie să facă obiectul deliberării instanţei, în sensul cuantificării juridice a unui astfel de argument de către instanţă" atâta timp cât "concluziile raportului de expertiză medico-legală sunt foarte clare: în prezent asistenţa medicală a petentului «poate fi asigurată şi în cadrul reţelei de sanitare a ANP», iar asta indiferent dacă tratamentul medical ce se asigură în reţea este inferior sau nu din punct de vedere calitativ faţă de tratamentul medical ce s-ar putea asigura în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii.
În final, instanţa constată că "la acest moment, executarea în continuare a pedepsei aplicate definitiv petentului nu este de natură să ducă la decesul acestuia în penitenciar şi aceasta deoarece asistenţa medicală a petentului poate fi asigurată şi în cadrul reţelei sanitare a ANP, în concret în Spitalul Penitenciar Jilava".
Tribunalul Ilfov a respins, în 10 ianuarie, cererea de întrerupere a executării pedepsei făcută de fostul general Victor Athanasie Stănculescu.
La primul termen de judecată din acest caz instanţa a admis solicitarea avocaţilor şi a admis efectuarea unei expertize medico-legale prin care specialiştii INML să constate toată afecţiunile de care suferă generalul, dacă ele pot fi tratate în reţeaua sanitară a sistemului penitenciar şi dacă nu cumva unele dintre aceste boli nu fac imposibilă continuarea executării pedepsei în regim închis.
În 16 octombrie 2008, judecătorii instanţei supreme i-au condamnat pe Mihai Chiţac şi Victor Athanasie Stănculescu la câte 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav, fiind degradaţi. Cei doi au fost încarceraţi în aceeaşi zi, la scurt timp foştii generali formulând cereri în instanţă de întrerupere a executării pedepselor din motive medicale.
Generalul Mihai Chiţac a murit, în 1 noiembrie 2010, în locuinţa sa din Capitală, el fiind externat după mai multe săptămâni de spitalizare în urma unor boli cronice.
După ce mai multe cereri de întrerupere a pedepsei au fost respinse de instanţă, Victor Atanasie Stănculescu a trimis o cerere de graţiere la Preşedinţie, la care Ministerul Justiţiei a dat aviz negativ.
Conform rechizitoriului generalilor, la 16 decembrie 1989, profitînd de protestul unor enoriaşi reformaţi împotriva evacuării pastorului lor, sute de timişoreni s-au adunat în Piaţa Maria din Timişoara, unde au început să scandeze lozinci împotriva regimului dictatorial. S-au format coloane de demonstranţi, care au manifestat în zona centrală a oraşului şi în complexul studenţesc, toata noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989. În urma intervenţiei brutale a forţelor de ordine, s-au înregistrat primele victime şi au fost reţinute zeci de persoane.
În 17 decembrie 1989, din ordinul ministrului Apărării, generalul Vasile Milea, trupe militare au defilat prin Timişoara, pentru a intimida manifestanţii, care s-au dus la sediul PCR Timiş. Un alt ordin, dat ulterior de către generalul Milea, cerea ca "demonstranţii să fie serios avertizaţi şi apoi să se tragă la picioare".
"Constatând că situaţia poate scăpa de sub control, Nicolae Ceauşescu, informat aparent de evoluţia evenimentelor, a hotărât să-l trimită la Timişoara pe secretarul CC al PCR, Ion Coman, care să coordoneze activitatea de restabilire a ordinii şi de reprimare a demonstranţilor. Acesta a fost însoţit de gen.lt. Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, gen.lt. Victor Athanasie Stanculescu, prim-adjunct al ministrului Apararii, gen.lt. Mihai Chiţac, comandantul trupelor chimice şi al Garnizoanei Bucureşti, precum şi de alţi ofiţeri superiori", se arată în rechizitoriu.
Procurorii au stabilit că fiecare dintre aceştia a avut o vină mai mică s-au mai mare în reprimarea manifestaţiilor de la Timişoara.
Completul de trei judecători al instanţei supreme (care a dat prima sentinţă în procesul generalilor) şi-a motivat hotărîrea de condamnare a generalilor prin faptul că cei doi, militari de carieră, au prevăzut rezultatul acţiunilor lor din timpul revoluţiei din decembrie 1989.
"Jurămîntul de credinţă faţă de conducătorul suprem nu poate fi luat în seamă, deoarece Nicolae Ceauşescu pierduse de mult acest drept în faţa jurămîntului de credinţă faţă de poporul român. Datoria nu poate constrînge pe nimeni să acţioneze împotriva conşţiinţei.
Disciplina militară exclude supunerea oarbă şi nu poate anula răspunderea faţă de orice crimă. Nu frica de dictator a generat ceea ce s-a întîmplat, ci interesul meschin de menţinere în cercul puterii", se arată în motivarea sentinţei judecătorilor.
De asemenea, magistraţii afirmau că nu există un preţ al durerii suferite de părţile vătămate şi că la calcularea despăgubirilor s-a avut în vedere fiecare caz în parte.
În perioada 17-20 decembrie 1989, la Timişoara, s-au înregistrat 72 de morţi şi 253 de răniţi, prin împuşcare. De asemenea, o femeie a fost călcată de tanc, pe Podul Decebal, iar alte 43 de persoane au fost bătute de către forţele de represiune.
