Dacă unii studenţi au petrecut ani de studiu şi zburdălnicie în campusul Hasdeu fără să îşi dea seama că, deşi are cel puţin 17 cămine, cel numerotat cu XIII lipseşte, alţii se întreabă într-una care a fost justificarea omiterii lui. Motivul pentru care numărul fatidic a fost evitat s-a pierdut în negura timpului, iar specialiştii implicaţi în realizarea celui mai complex campus studenţesc din ţară de la acea vreme au diverse ipoteze.
Mulţi sunt convinşi că numărul cu ghinion a fost "sărit" tocmai pentru a preveni fatalitatea.O legendă a locului spune chiar că autorităţile comuniste, care dezaprobau asemenea erezii burgheze, s-ar fi temut de nenorocirile pe care le-ar fi putut atrage numărul 13, drept care au interzis constructorilor să îl aplice pe vreun cămin din noul campus.
"E o prostie, baliverne scornite de presă, numerotarea nu a ţinut cont de vreo superstiţie", susţine arhitectul Vasile Mitrea, care a făcut parte din echipa de la Institutul de Proiectare din Cluj-Napoca, instituţia care a conceput complexul. "La fel s-a spus şi despre un balcon mai special al unei clădiri din Piaţa Unirii, că ar fost făcut pentru un ştab, iar realitatea era cu totul alta. Arhitectul a vrut să echilibreze nişte elemente din construcţie", a adăugat Mitrea. Căminele din zona străzii Hasdeu au început să fie construite în 1960. În 1976 a fost ridicat căminul XVI, urmat de cele din apropiere, actualele A-uri, căminul XVII, după care au demarat lucrările de construcţie a campusului Observator. "Au fost printre cele mai reuşite lucrări din ţară. Se numea Complexul Social Studenţesc şi era mult peste centrele din Iaşi şi Timişoara pentru că erau în aceeaşi zonă şi aveau cantină. La standardele de acum s-ar cere şi terenuri de sport, dar atunci nu se punea problema, se ţinea cont doar de câte locuri are camera. Din păcate, grupurile sanitare şi sălile de lectură erau la comun, pentru tot palierul", a dezvăluit arhitectul. Înaintea căminelor, zona complexului era ocupată de un "ţesut semiurban", iar vechii locuitori au primit în schimb locuinţe la bloc, potrivit specialistului. "Mitul a fost, de fapt, că s-a reuşit înscrierea în teren, construirea căminelor pe un teren denivelat", a mai spus Mitrea.
O ipoteză a raţiunii pentru care lipseşte căminul XIII a fost adusă de Tudor Cristian, director tehnic la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) între 1970 şi 2006. "Pe lângă căminele din Hasdeu, care aveau numere, universitatea mai avea cândva şi altele care aveau nume şi, poate, în anumite documente, numărul XIII a fost atribuit unuia dintre ele", este de părere fostul director. Cel mai vechi cămin al Clujului a fost astfel cel numit "Avram Iancu", în prezent sediul Facultăţii de Drept, cu o capacitate de 300 de locuri, sediul faimoasei greve conduse de regretatul mitropolit Bartolomeu. Pentru studente funcţiona în epocă un cămin numit Ocso Terez, într-o aripă a Facultăţii de Litere. Pe lângă acestea, universitatea clujeană mai avea şi căminul Elena Pavel, pe strada Moţilor, folosit acum de studenţii agronomişti. "Nu pot spune cu certitudine că nu s-a evitat un cămin XIII din superstiţie, ca la americani. Era ciudat şi că înainte de ridicarea campusului erau deja câteva cămine gata numerotate, VIII, IX şi X", a precizat Cristian. Tot campusul ţinea de UBB, însă o scădere drastică a numărului de studenţi înainte de Revoluţie i-a determinat pe universitari să cedeze câteva din ele pentru studenţii medicinişti. "Căminele s-au construit în timpul rectoratului lui Constantin Daicoviciu, dar nu avem date despre numerotarea lor. În 1963 complexul a fost vizitat de Ion Gheorghe Maurer", precizează Ana-Maria Stan, cercetător la Muzeul Universităţii.
Atmosferă studenţească deosebită la Cluj
După inaugurarea campusului din Hasdeu, studenţimea clujeană a început să însufleţească şi mai mult viaţa oraşului. "Era o frumuseţe în centrul Clujului. Studenţii aveau condiţii deosebite de cazare, biblioteci cu săli splendide, la Casa de Cultură a Studenţilor (CCS) era aglomeraţie la programele din fiecare zi. Era o solidaritate cum nu mai e azi", îşi aminteşte Laurenţiu Hodorog, director al CCS între 1960 şi 1967.
