„Capra vecinului”. Proprietar a 21 de capre, “altoit” cu o bâtă de un localnic invidios

Nicolae are 40 de ani şi a ajuns, de câţiva ani, să-şi pască turma de capre pe un tăpşan din Turda, situat între zona cimitirului şi cartierul „Micro" III. Acesta povesteşte că s-a apucat cu ani în urmă de crescut aceste animale, numai ca să-şi vindece copilul de repetatele aprinderi de plămâni şi bronşite astmatice pe care acesta le făcea tot timpul.

A reuşit să-i readucă fiului său sănătatea, administrându-i intensiv lapte de capră, şi, încântat de rezultat, de la numai două-trei animale, câte avea până în urmă cu doi ani, a ajuns astăzi să dispună, la această oră, de 21.

Însă, arată acesta, un vecin de-al său, Mihai, un bărbat de vreo 45 de ani, îl tot tachinează - începând cam de la Paşte - interzicându-i să-şi mai lase la păscut animalele în zonă, zicându-i mereu că intră pe terenul său.

„Un cumnat de-al lui mi-a zis că nu-i al lui terenul, ci al tatălui său, aşa că pot liniştit să stau pe acolo", arată bărbatul. Ieri după amiază, însă, scena s-a repetat, căpătând de data aceasta o notă violentă. „A venit din nou la cimitir şi s-a legat de mine. Mi-a luat bâta de alun în care mă sprijineam şi m-a altoit cu ea peste mâini şi spate, învineţindu-mă peste tot. Dar şi eu i-am dat. Mi-am pierdut în încăierare telefonul şi până l-am găsit şi am ajuns acasă, am aflat că a fost deja la mine, împreună cu poliţia. Apoi, ca să nu creadă poliţiştii că mă feresc de ei, m-am prezentat singur la post şi acum la Medicină Legală, la Cluj", mărturiseşte timid bărbatul.

Îşi arată mâna, care prezintă urme de culoarea roşie. Urme superficiale, de suprafaţă. Se uită apoi în toate părţile, de parcă s-ar aştepta în fiecare moment să intre în clădire şi atacatorul lui. Însă, pe timpul şederii sale acolo, acesta n-a mai venit. S-ar putea să apară şi el, însă doar după o zi-două, după ce va afla că Nicolae s-a prezentat deja la IML, chiar dacă urmele bătăii de pe trupurile celor doi sunt insignifiante.

„Vedeţi, ce mi s-a întâmplat este exact ca-n proverbul acela cu capra vecinului. Omul ăsta nu încape de mine, în loc să-şi cumpere şi el un animal-două pe care să le crească. Vă spun sincer, aş vrea să închei această ură. Şi, pentru că ştiu ce-nseamnă calităţile acestui lapte la orice familie, eu aş fi dispus să uit toul şi să-l iniţiez în domeniu", rosteşte, umanizat şi brusc înţelepţit, Nicolae.