Ce poate învăţa Clujul de la capitalele culturale europene

Calitatea programelor culturale, sprijinul comunităţii de afaceri şi cel al autorităţilor locale, viziune şi dragoste, organizarea din timp a evenimentelor şi a activităţilor, stabilirea unei strategii cu efect pe termen lung sunt câteva dintre sugestiile oferite de reprezentanţii UE şi ai fostelor capitale culturale europene (CCE) candidatelor la statutul pe care şi-l doreşte şi Clujul în 2020.

"Există trei lucruri care sunt indispensabile unei capitale culturale europene: calitatea programelor ei culturale, sprijinul comunităţii de afaceri şi sprijinul din partea autorităţilor politice. O provocare-cheie pentru capitalele culturale europene este să se asigure că proiectul este parte a unui angajament politic pe termen lung şi a unei strategii din partea oraşului de a deveni şi de a rămâne, prin intermediul culturii, un oraş creativ", precizează reprezentanţii Comisiei Europene, în broşura "Capitale Culturale Europene: drumul spre succes. Din 1985 până în 2010".

În cadrul publicaţiei, ce poate fi comandată gratuit de la magazinul online al UE, sunt prezentate succint experienţele majorităţii CCE din intervalul menţionat (în fapt, ultimele amintite fiind cele din 2009), de la Atena, prima astfel de capitală, în 1985, până la Linz şi Vilnius, capitale ale culturii în Europa în 2009. "Cea mai de succes parte (a unei capitale culturale europene - n.red.) este întotdeauna muzica (...) un limbaj ce poate fi înţeles de fiecare", precizează Mary Michailidou, responsabilă a proiectului "Atena 1985", primul oraş european care a obţinut acest statut. "Mai întâi, ai nevoie de o viziune şi de dragoste. Abia apoi urmează cunoaşterea", subliniază Michailidou la întrebarea privind sfatul pe care l-ar oferi oraşelor care se pregătesc să fie gazde ale unei capitale culturale europene. Reprezentanţii proiectului "Florenţa 1986" avertizează: "Începeţi să organizaţi evenimentele şi activităţile din timp şi gândiţi un program ce include caractaristicile şi particularităţile oraşului". "Pregătiţi o strategie bună cu efect pe termen lung. Nu creaţi doar un festival sau un eveniment de un an. Concentraţi-vă pe teme-cheie şi proiecte", atrag atenţia Georg Dolivo şi Jorma Bergholm, directori de finanţe, respectiv comunicare ai proiectului Helsinki Capitală Culturală Europeană 2000.

De precizat că în anul 2000 au existat nu mai puţin de nouă capitale culturale europene, în prezent acest statut fiind împărţit anual de două oraşe ale ţărilor membre UE. În broşura de prezentare a capitalelor culturale europene apare şi municipiul Sibiu, capitală culturală europeană în 2007. Un efect important al proiectului a fost "reconexiunea intimă a oraşului cu valorile şi spiritualitatea europeană, cu care a fost în legătură timp de aproape 800 de ani, dar de care a fost despărţită brutal şi artificial după 1945", susţin reprezentanţii Sibiului CCE. Warren Bradley, lider al consiliului oraşului Liverpool, capitală culturală europeană, îndeamnă la implicarea localnicilor în evenimente şi la a nu se uita că actul cultural nu se referă doar la artă înaltă şi concerte clasice, ci şi la viaţa de fiecare zi.

Ideea de capitală culturală europeană a apărut într-un aeroport

Ideea organizării proiectului "capitală culturală europeană" s-a născut în 1985, într-un aeroport din Atena, la sugestia făcută de fosta actriţă Melina Mercouri miniştrilor Culturii din Grecia, respectiv Franţa, alături de care aştepta avionul. Oraşul în care a apărut ideea, Atena, a devenit prima capitală culturală europeană, proiect care a ajuns anul acesta la cea de-a 26-a ediţie.