Inspiraţi de Turul Franţei, aflat în desfăşurare în aceste zile, clujenii se antrenează de zor la sporturi extreme pe bicicletă. Pentru un exces de adrenalină, unii se aventurează şi cu parapanta sau fac rafting pe râuri şi nu se feresc să scoată bani frumoşi din buzunar ca să-şi întreţină hobby-urile extreme.
Cross country cycling şi downhill cycling se practică de mai bine de 10 ani în România şi în Cluj, dar abia în ultima perioadă au început să capete rezonanţă şi să atragă adepţi, pasionaţi de sport, dar şi de excursii în natură. Disciplina de cross country presupune fie un traseu, fiu un maraton, pe drumuri de munte, cât mai puţin umblate şi care n-au cunoscut asfaltul, unde cicliştii să-şi exerseze îndemânarea în strunirea bicicletei pe teren accidentat. Practica e similară celei "off-road" practicată de automobilişti, cu mai puţin cai putere însă şi mult mai sănătoasă pentru organism.
"Ne antrenăm aici, în Hoia şi în Făget. Un traseu are cam 4-5 kilometri, e sub formă de circuit pe teren accidentat, cât mai abrupt posibil. Un maraton are cam 60 de kilometri", explică Miron Elisei, unul dintre membrii clubului sportiv Maros şi un vechi pasionat de cross country. Echipa sa participă des la competiţii de gen din ţară şi străinătate, mai ales că în 1996 disciplina a devenit sport olimpic. "Mie îmi plăcea să mă dau cu bicicleta şi să fac excursii, aşa că am început să cutreier împrejurimile Clujului", spune Miron. Dacă nu ar trebui să lucreze, ar urmări intens Turul Franţei, cea mai mare competiţie ciclistă în desfăşurare în aceste zile, mărturiseşte sportivul clujean, dar ţine pumnii strânşi pentru echipa ciclistului Ivan Basso. Miron a investit mult în sportul pe care-l practică, bicicleta sa a costat 8.000 de lei, iar el recomandă ca un începător de cross country să nu îşi rişte viaţa fără cască, mănuşi, ochelari de protecţie şi pantofi speciali, toate la preţuri pornind de la 50 de euro în sus.
Downhill-ul e unul dintre cele mai periculoase sporturi cu bicicleta şi presupune coborârea unor pante accidentate, la viteze surprinzătoare pentru un mountainbike. O astfel de bicicletă costă începând cu 1.000-1.500 de euro, iar în Cluj există cel puţin 10 tineri care performează la nivel de avansaţi. Ei şi-au făcut "cuiburi" de antrenament la Hoia, la Mărişel şi la Băişoara. De altfel, clubul sportiv Hobby Bike intenţionează să inaugureze în staţiunea clujeană, în apropiere de pârtia Buscat, primul parc de downhill din zonă. "Acum lucrăm la proiect, vrem să facem trei-patru trasee, cu telescaun pentru biciclişti, instructor pentru începători şi biciclete de închiriat", spune George Stănilă. Veteran al acestui sport, Stănilă a evoluat inclusiv la campionatul mondial de mountainbike în 2000. "E un sport periculos, ai nevoie de cască full-face (pe toată faţa), protecţie pentru coloană, tibiere", spune biciclistul.
Activităţile extreme în aer liber presupun multă pasiune şi curaj. "Microbul" poate fi contactat cu uşurinţă în împrejurimile Clujului, unde peisajul montan permite escalada, climbingul, trackingul, căţăratul. La ultima revenire dintr-o expediţie pe vârful McKinley din Alaska (6.198 m) cei doi alpinişti clujeni, Vasile Cipcigan şi Ovidiu Raţiu, au mărturisit că s-au antrenat în Cluj, în munţii Apuseni. Căţăratul se practică la Cheile Turzii şi Cheile Tureniului, Lita şi Răchiţele, iar echipamentul costă 1.000-1.500 de lei - papuci aderenţi la stâncă, hamuri, corzi şi dispozitive de prindere.
În apropiere de Cluj, la Stâna de Vale şi la Şuncuiuş se poate experimenta raftingul - călătorii cu canoia sau cu barca pneumatică pe albia accidentată a râului Criş. O altă activitate extremă "la modă" e parapantismul. Şcoala de la Dezmir dă aripi celor care vor să survoleze Colţii Trascăului de la Rimetea, zona Iara, Măgura Sălicii, cetatea de la Lita şi Cheile Turzii - zone în care clujenii "zboară" des. Nici acest sport nu este, însă, un chilipir: "aripile" noi pornesc de la 1.500 de euro, iar cele second-hand "bunicele", de la 500 de euro. Echipamentul mai cuprinde o seletă (ham de protecţie pentru spate), care costă de la 300 de euro în sus, cască, bocanci şi un altivariometru care măsoară distanţa de la sol şi mişcările ascendente sau descendente ale parapantei.
