COMEDY CLUJ Dennis Dreith: Comedy este mai axat pe aspectul artistic decât marile festivaluri

Festivalul Comedy Cluj se concentrează mai mult pe aspectul artistic şi este mai intim decât marile festivaluri, care au şi un profil pronunţat de business, susţine Dennis Dreith, compozitor şi orchestrator al coloanei sonore din filme celebre, ca "Home Alone", "Jurassic Park" sau "Heart and Souls". Membru al juriului şi conducător al unui workshop de "soundtrack de film" în cadrul festivalului amintit, Dennis Dreith a acordat un interviu pentru ZIUA de CLUJ.

Aţi participat la festivaluri importante. Cum vedeţi festivalul la care participaţi acum la Cluj?
Vorbim de un festival aflat la începuturi. Este unul foarte personal. Văd pe cineva într-un film, iar apoi îl văd la workshop şi am ocazia să vorbesc cu persoana respectivă. Este mai personal decât festivalurile mai mari. La alte festivaluri, gen Cannes, Sundance, există totodată o piaţă de film, în sensul că oamenii vând filme, abordarea este mai degrabă de tip business, aici e mai mult artistică. Personal, îmi place mult asta. Vin dintr-un segment artistic al industriei şi simt că am mai mult în comun cu oamenii de aici. Sper că acest festival va creşte şi va deveni mai mare.

Având în vedere că este un festival cu un profil tematic, de comedie, care sunt şansele ca el să crească şi să se dezvolte?
Lumea este schimbată. În primul rând, e nevoie de comedie, sunt vremuri foarte dificile, vremuri violente, dure din punct de vedere economic şi totodată lumea devine din ce în ce mai democratică. Vorbim de o comunitate globală. Este un timp când lumea are mai multă nevoie de umor şi de comedie. Avem mai multă libertate de vorbire, de expresie. Cu siguranţă, comedia poate valorifica asta. În timpul totalitarismului - iar românii o ştiu mai bine decât orice altă civilizaţie, a fost unul din cele opresate locuri - oamenii aveau siguranţă economică, dar nu aveau libertate şi nu puteau să se exprime liber. Acum putem să spunem şi să facem lucruri pe care nu le puteam face. Comedia răspunde în mod natural tuturor acestor provocări.

Uneori e comedie neagră, satiră. Există un viitor, nu numai pentru comedie, ci pentru toate modurile de expresie, dar în special pentru comedie. Într-un regim strict, nu poţi râde de orice. Poţi să crezi despre conducătorii respectivi că sunt amuzanţi, dar, de fapt, nu le place să se râdă de ei. Într-o societate democratică, iar noi (în SUA - n. red.) avem o lungă tradiţie în privinţa asta, oamenii sunt foarte ireverenţioşi. Chiar când susţii o figură politică poţi face haz de persoana respectivă, ea poate deveni subiect de glumă. Majoritatea apreciază asta şi pot râde de ei înşişi. În comedie oamenii râd de alţii şi de ei înşişi şi asta dă naştere la o examinare personală, la libertate de expresie şi deschide uşa către o schimbare socială, care altfel nu s-ar putea produce.

Consideraţi că festivalul are suficient umor?
Are. Unele filme sunt la graniţă şi te întrebi: "Este asta o comedie?" Dar sunt elemente de umor, satiră. Comedia nu trebuie să te dea pe spate de râs întotdeauna, poate să îţi aducă un zâmbet pe faţă, să întrevezi o ironie. Am văzut un film realizat de un student, era vorba de o persoană care a murit la o vârstă tânără şi întrebarea era ce să faci cu rămăşiţele lui. Un subiect foarte întunecat. Unii se întrebau dacă este, într-adevăr, comedie. Depinde de cum defineşti comedia.

E comedie dacă râzi puternic la prima vedere sau dacă doar zâmbeşti sau vezi elemente ironice sau de comedie? E interesant să vezi o gamă largă de comedii, de la unele foarte negre, la satiră. Am văzut un film italian, cu un umor tipic acestei ţări, cu scene de umor una după alta. Gama de filme prezentată e bună, de la cele la care te întrebi dacă e comedie la cele la care nu ai nici un dubiu. Personal, îmi place mixajul acesta. Să zici să ai doar gaguri sau satiră? Dacă vorbim de un festival de comedie, ar trebui să ai gama completă de umor. De exemplu, referitor la filmul "Visul lui Adalbert", erau elemente de umor, îndeajuns pentru mine să-l calific drept comedie, avea ironie şi erau scene amuzante. Nu era plin de gaguri, dar tot era o comedie.

În cariera dumneavoastră cu ce gen de subiecte aţi lucrat până acum, în special?
În prima parte a carierei am scris muzică pentru desene animate, foarte amuzante, pentru copii, apoi am lucrat pentru comedii destinate publicului adult, la "Home Alone", spre exemplu, unde am fost orchestrator, sau la "Heart and Souls". Am lucrat pentru programe de televiziune, un gen de comedie, unde eu am compus, dar am lucrat şi la filme de acţiune, horror, drame. Mi-a mai fost adresată întrebarea acesta şi am zis: dacă ai fi actor şi ai juca acelaşi rol iar şi iar, ar fi plictisitor. Munca mea în calitate de compozitor este să joc diferite roluri.

Aveţi o producţie la care aţi lucrat şi care vă este mai apropiată de inimă?
E foarte dificil de zis. Atunci când lucrez la un anumit film acela este genul care îmi place mai mult. Îmi place să scriu muzică pentru filme de acţiune şi de aventură, deoarece am de-a face cu orchestre mari. De asemenea, la filme horror poţi crea o anumită emoţie. Sunt atent la emoţii.

Ca om şi ca profesionist în domeniul muzicii de film, vă este suficient să vă vedeţi numele doar în partea de jos a afişului de la un film?
În primul rând e important să fii creditat (ca realizator al unei anumite componente dintr-un film - n. red.) pentru că dacă vede cineva asta te poate solicita pentru altceva. Îmi place când numele îmi este asociat sau îmi văd numele pe un trailer sau pe genericul unui film care este bine făcut şi foarte artistic. Cea mai mare bucurie o am când ceea ce fac aduce o contribuţie benefică la produsul final.