Cu puşca pe comunişti, la Victoria
- Scris de Dora Mircea Radu
- 16 Noi 2010, 23:45
- Eveniment
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Filmul “Portretul luptătorului la tinereţe”, despre partizanul anticomunist Ion Gavrilă-Ogoranu, va avea proiecţia de gală vineri, la cinematograful clujean.
Pelicula “Portretul luptătorului la tinereţe” va rula, începând de vineri, la cinematograful Victoria. Proiecţia de gală va avea loc vineri seară, în prezenţa regizorului Constantin Popescu şi a actorilor Constantin Diţă, Dan Bordeianu, Ion Bechet şi Cătălin Babiuc.
Proiecţia va începe la ora 19:30, iar la finalul acesteia regizorul şi actorii vor sta de vorbă cu publicul, într-o discuţie moderată de istoricul Virgiliu Ţârău, vicepreşedinte CNSAS. Filmul este debutul în lungmetraj al regizorului cu care reporterii ZIUA de CLUJ au avut ocazia să stea de vorbă. Când discuţi cu artistul Constantin Popescu te frapează, poate în primul rând, naturaleţea cu care îşi descrie procesul de creaţie. Nu are un discurs “de fiţe”, nici aroganţe de cineast neînţeles. Nu face exces de neologisme şi te tratează ca pe egalul lui. Deşi mai ai mult până să ajungi acolo.
“Am început munca la acest film în urmă cu cinci ani. Am citit mult pe tema rezistenţei anticomuniste şi m-a impresionat. Sunt poveşti şi personaje, unele controversate, care merită să fie cunoscute. Asta a fost istoria şi nu trebuie să o ascundem sub preş”, a declarat Constantin Popescu, pentru ZIUA de CLUJ. Acesta a menţionat că bugetul producţiei nu a fost extrem de generos. “Banii au fost suficienţi, însă e greu să faci ceva spectaculos cu un buget care nu permite asta. În plus, au fost mulţi actori, oamenii mai aveau şi de jucat în piese... A fost dificil şi totul putea fi făcut mai bine, evident”, a continuat Popescu. Bugetul filmului a fost de circa 800.000 de euro, iar familia regizorului Constantin Popescu a luat un credit de la bancă, în valoare de 200.000 de euro, pe care l-a girat cu o casă. “Portretul luptătorului la tinereţe” este prima parte a tripticului “Aproape linişte”, consacrat rezistenţei anticomuniste din munţi. Filmul a rulat, în premieră în România, în cadrul ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional de Film “Transilvania”, ocazie cu care a fost vizionat de reporterii ZIUA de CLUJ.
Citiţi cronica peliculei “Portretul luptătorului la tinereţe”
“Portretul luptătorului la tinereţe”, regizat de Constantin Popescu, e un film cu care am dormit. Ca să văd dacă efectul durează mai mult decât trezirea de după proiecţie. Pelicula este o docu-ficţiune închegată despre luptele de gherilă din munţii Făgăraş în anii ’50. Perioada coincide cu cea a instalării comunismului în România ocupată de ruşi. Popescu face, de la stadiul de concepţie, un lucru foarte greu: să transforme o poveste istorică de nişă, cum e episodul rezistenţei anticomuniste din munţi, într-o ipoteză cinematografică, într-un film care să prindă şi la public. Poate că odată văzut la cinema, acest film va reuşi să redea demnitatea românilor, frustraţi că au fost mult prea obedienţi de-a lungul istoriei lor recente.
Ion Gavrilă-Ogoranu (Constantin Diţă), zis Moşu, fost student la Agronomia din Cluj, ia calea munţilor împreună cu mai mulţi amici hotărâţi să lupte împotriva ocupaţiei până când americanii sau englezii vor veni cu întăriri. Gaşca de partizani e atent construită, parcă după modelul filmelor de aventuri: unul e pasionat de natură, altul e descurcăreţul grupului, unul e Stiglitz-ul lor (vezi “Inglourious Basterds”, regizat de Quentin Tarantino) - un sniper de care se tem trupele de Securitate. Ei fug. Şi se ascund. Sunt hăituiţi precum câinii, nevoiţi să se hrănească cu coajă de copaci, fără niciun sprijin pentru că orice adept sau rudă erau fie arestaţi, fie chinuiţi de Miliţie. Personajul lui Ogoranu, care a fost un “mit umblător” pentru foştii deţinuţi politici, dar şi pentru Securitate, care nu l-a putut prinde timp de 27 de ani, rămâne ca o umbră sub auspiciile căreia se întâmplă totul. Spre deosebire de celelalte personaje, care sunt mai tipologizate, Ogoranu e mai mult...un principiu, un factor de coeziune al grupului şi o autoritate. Remarcabil a fost şi clujeanul Ionuţ Caras în rolul lui Ghiţă, unul dintre membrii “bandei” lui Ogoranu.
O comparaţie cu “Inglourious Basterds” al lui Tarantino nu e întâmplătoare. Cam despre asta e vorba şi în filmul lui Popescu: despre nişte ticăloşi fără glorie, cu deosebirea, majoră, că în epopeea românească a comandoului lucrurile narate exact aşa s-au şi petrecut. Fără să fie un film istoric, fără să exulte în patetisme, fără să cosmetizeze o bravură teatralizată, fără să cinematografizeze realitatea, dar, în acelaşi timp, fără să contamineze cu realitate sau să banalizeze discursul şi mesajul, pelicula lui Constantin Popescu poate fascina privitorul, lucru extrem de rar într-un film românesc. Poate să te lipească de ecran, în ciuda lungimii sale (163 de minute), să vrei să vezi ce se întâmplă sau cum se termină.
Premii şi festivaluri
Pelicula “Portretul luptătorului la tinereţe” a fost prezentată în premieră mondială la ediţia de anul acesta a Festivalului de la Berlin, în secţiunea Forum. Filmul a obţinut, totodată, Premiul Publicului şi Premiul pentru Imagine la Festivalul B-EST.
Dora MIRCEA-RADU, Bianca FELSEGHI
doramircea@ziuadecj.ro, biancafelseghi@ziuadecj.ro
Proiecţia va începe la ora 19:30, iar la finalul acesteia regizorul şi actorii vor sta de vorbă cu publicul, într-o discuţie moderată de istoricul Virgiliu Ţârău, vicepreşedinte CNSAS. Filmul este debutul în lungmetraj al regizorului cu care reporterii ZIUA de CLUJ au avut ocazia să stea de vorbă. Când discuţi cu artistul Constantin Popescu te frapează, poate în primul rând, naturaleţea cu care îşi descrie procesul de creaţie. Nu are un discurs “de fiţe”, nici aroganţe de cineast neînţeles. Nu face exces de neologisme şi te tratează ca pe egalul lui. Deşi mai ai mult până să ajungi acolo.
“Am început munca la acest film în urmă cu cinci ani. Am citit mult pe tema rezistenţei anticomuniste şi m-a impresionat. Sunt poveşti şi personaje, unele controversate, care merită să fie cunoscute. Asta a fost istoria şi nu trebuie să o ascundem sub preş”, a declarat Constantin Popescu, pentru ZIUA de CLUJ. Acesta a menţionat că bugetul producţiei nu a fost extrem de generos. “Banii au fost suficienţi, însă e greu să faci ceva spectaculos cu un buget care nu permite asta. În plus, au fost mulţi actori, oamenii mai aveau şi de jucat în piese... A fost dificil şi totul putea fi făcut mai bine, evident”, a continuat Popescu. Bugetul filmului a fost de circa 800.000 de euro, iar familia regizorului Constantin Popescu a luat un credit de la bancă, în valoare de 200.000 de euro, pe care l-a girat cu o casă. “Portretul luptătorului la tinereţe” este prima parte a tripticului “Aproape linişte”, consacrat rezistenţei anticomuniste din munţi. Filmul a rulat, în premieră în România, în cadrul ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional de Film “Transilvania”, ocazie cu care a fost vizionat de reporterii ZIUA de CLUJ.
Citiţi cronica peliculei “Portretul luptătorului la tinereţe”
“Portretul luptătorului la tinereţe”, regizat de Constantin Popescu, e un film cu care am dormit. Ca să văd dacă efectul durează mai mult decât trezirea de după proiecţie. Pelicula este o docu-ficţiune închegată despre luptele de gherilă din munţii Făgăraş în anii ’50. Perioada coincide cu cea a instalării comunismului în România ocupată de ruşi. Popescu face, de la stadiul de concepţie, un lucru foarte greu: să transforme o poveste istorică de nişă, cum e episodul rezistenţei anticomuniste din munţi, într-o ipoteză cinematografică, într-un film care să prindă şi la public. Poate că odată văzut la cinema, acest film va reuşi să redea demnitatea românilor, frustraţi că au fost mult prea obedienţi de-a lungul istoriei lor recente.
Ion Gavrilă-Ogoranu (Constantin Diţă), zis Moşu, fost student la Agronomia din Cluj, ia calea munţilor împreună cu mai mulţi amici hotărâţi să lupte împotriva ocupaţiei până când americanii sau englezii vor veni cu întăriri. Gaşca de partizani e atent construită, parcă după modelul filmelor de aventuri: unul e pasionat de natură, altul e descurcăreţul grupului, unul e Stiglitz-ul lor (vezi “Inglourious Basterds”, regizat de Quentin Tarantino) - un sniper de care se tem trupele de Securitate. Ei fug. Şi se ascund. Sunt hăituiţi precum câinii, nevoiţi să se hrănească cu coajă de copaci, fără niciun sprijin pentru că orice adept sau rudă erau fie arestaţi, fie chinuiţi de Miliţie. Personajul lui Ogoranu, care a fost un “mit umblător” pentru foştii deţinuţi politici, dar şi pentru Securitate, care nu l-a putut prinde timp de 27 de ani, rămâne ca o umbră sub auspiciile căreia se întâmplă totul. Spre deosebire de celelalte personaje, care sunt mai tipologizate, Ogoranu e mai mult...un principiu, un factor de coeziune al grupului şi o autoritate. Remarcabil a fost şi clujeanul Ionuţ Caras în rolul lui Ghiţă, unul dintre membrii “bandei” lui Ogoranu.
O comparaţie cu “Inglourious Basterds” al lui Tarantino nu e întâmplătoare. Cam despre asta e vorba şi în filmul lui Popescu: despre nişte ticăloşi fără glorie, cu deosebirea, majoră, că în epopeea românească a comandoului lucrurile narate exact aşa s-au şi petrecut. Fără să fie un film istoric, fără să exulte în patetisme, fără să cosmetizeze o bravură teatralizată, fără să cinematografizeze realitatea, dar, în acelaşi timp, fără să contamineze cu realitate sau să banalizeze discursul şi mesajul, pelicula lui Constantin Popescu poate fascina privitorul, lucru extrem de rar într-un film românesc. Poate să te lipească de ecran, în ciuda lungimii sale (163 de minute), să vrei să vezi ce se întâmplă sau cum se termină.
Premii şi festivaluri
Pelicula “Portretul luptătorului la tinereţe” a fost prezentată în premieră mondială la ediţia de anul acesta a Festivalului de la Berlin, în secţiunea Forum. Filmul a obţinut, totodată, Premiul Publicului şi Premiul pentru Imagine la Festivalul B-EST.
Dora MIRCEA-RADU, Bianca FELSEGHI
doramircea@ziuadecj.ro, biancafelseghi@ziuadecj.ro
DISTRIBUIE
Comenteaza
