Cum au făcut clujenii primul calculator românesc, de care nu-şi mai aduce aminte nimeni FOTO / VIDEO

La 20 de ani de Internet în România, ziuadecj.ro vă prezintă în premieră istoria primului calculator românesc, inventat de la zero la Cluj. Istoria IT-ului din România îl prezintă atât de pasager, încât chiar şi în domeniu puţini sunt cei care-l cunosc.

Primul calculator românesc s-a numit Maşina Aritmetică de Calcul a Academiei - pe scurt MARICA. A fost construit în 1959, la Cluj. A fost doar un experiment, nu era fiabil în funcţionare, de aceea creditat ca primul calculator funcţional în România este MECIPT, în Timişoara, în 1961. Nouă luni după darea în folosinţă a calculatorului din Timişoara, la Cluj funcţiona DACICC 1, şi după doi ani cercetătorii clujeni prezentau revoluţionarul - atunci - DACICC 200, care ar fi putut deveni primul calculator românesc de serie. ziuadecj.ro vă prezintă istoria primului calculator românesc, aşa cum nu a mai apărut niciodată în spaţiul public.

 

---

Istoric, primul calculator românesc funcţional e creditat a fi MECIPT - Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara. Construit în 1961, avea 2.000 de tuburi catodice - aceleaşi pe care le mai puteţi găsi la televizoarele din acea generaţie, răspândite în casele bunicilor - şi o memorie externă pe tambur, echivalentul a ... 3 kilobiţi. Datele erau introduse pe hârtie perforată şi erau procesate apoi la o viteză de 50 de operaţii pe secundă. În aproape orice documentare istorică a tehnologiei informaţiei din România, acesta este considerat borna 0 în cercetarea „hardware" - primul calculator funcţional din ţară. Poate fi admirat şi acum, la Muzeul Banatului, spre deosebire de calculatoarele de la Cluj, a căror soartă nu se mai cunoaşte.

Puţini sunt cei care ştiu că, trei ani înaintea MECIPT, în încăperile Institutului de Calcul  din Cluj, tinerii ingineri şi tehnicieni abia ieşiţi de pe băncile şcolii construiau primul calculator din România cu relee electromecanice, MARICA. În sediul Institutului de Calcul "Tiberiu Popoviciu" Cluj, exilat acum în două apartamente din cartierul Grigorescu, Ion Păvăloiu (foto), fostul director al institutului, acum pensionar, îşi aminteşte cum în 1962, când s-a angajat, abia dacă se mai vorbea de MARICA, depozitat în încăperile institutului de pe strada Republicii, nefolosit şi uitat. „MARICA a fost primul calculator făcut la noi, un experiment, o primă încercare a cercetătorilor de la Institutul de Calcul; a fost un mare ajutor din punctul de vedere al experienţei şi al dificultăţilor", spune el.

ziuadecj.ro l-a găsit pe unul dintre tehnicienii care au pus umărul la construcţia MARICA. Acum pensionar la 77 de ani, Gergely Ştefan era în 1959 proaspăt absolvent şi descrie cum a pus umărul la primul calculator făcut la Cluj: "Era foarte rudimentar, mai mult stătea decât funcţiona", spune el. „Avea câteva sute de relee, propriu-zis nici nu era calculator electronic, mai mult electromagnetic. A fost un experiment, erau zorile vremurilor când a început să se  ocupe lumea cu aşa ceva. Nu aveam nici materiale, deşi în străinătate erau avansate treburile, dar atunci informaţiile tehnice erau accesibile doar vag, ştiam doar aşa, în mare, că în Anglia şi Germania au făcut alţii calculatoare cu relee".

„S-au făcut calcule, dar mai mult a stat decât să funcţioneze", continuă el. „Au fost nişte încercări aproape amatoriceşti, mai mult meşteşugăreală. Acum oamenii nici nu pot concepe ce vremuri erau atunci, nu aveai posibilitatea să faci aproape nimic. Nu aveai acces nici măcar teoretic la reviste străine, să vedem pe unde stăm. Obţineam piesele foarte greu, în ziua de azi un om normal nici nu poate concepe ce a fost pe vremurile acelea - am pilit, am îndoit table, am făcut electromagneţi, am bobinat pentru electromagneţi, am adus sârme de la Câmpia Turzii. O făceam pentru că era ceva nou şi aveam dorinţa să facem şi noi ceva. Mai mult asta a fost decât o realizare propriu-zisă, pentru că atunci când îţi era lumea mai dragă pac!, se defecta. Stăteam două zile până înlocuiam un releu, pe parcurs ne-au venit idei cum să mai schimbăm una-alta - iar stătea fără să funcţioneze. Era un singur lucru avantajos pe vremea aceea: nu era concurenţă, nu erai presat de timp. Cum era un institut al Academiei, oamenii lucrau academic: până procurai ceva, până reveneai trecea timpul".

Veţi găsi însă foarte puţine informaţii despre acest prim calculator din istoria IT-ului românesc: e consemnat în două propoziţii pe Wikipedia, pasager în alte surse şi, offline, într-o propoziţie din singura istorie a informaticii clujene - căci da, există o astfel de carte, publicată în 1997 de Vasile Rus. Nu veţi găsi volumul în librării, însă: nu doar pentru că a fost publicat acum 16 ani dar şi pentru că, de la bun început, a fost publicat într-o singură ediţie, în doar 300 de exemplare. ziuadecj.ro a consultat unul dintre puţinele astfel de volume - unul mai poate fi citit şi la Biblioteca Institutului de Calcul "Tiberiu Popoviciu", dacă îl găsiţi la etajul 5 al unui bloc din Grigorescu.

 

Iată ce spune despre MARICA această singură istorie a informaticii clujene: „după realizarea experimentală în 1959 a unui calculator cu relee, denumit MARICA (Maşina Aritmetică a Institutului de Calcul a Academiei) se trece la realizarea celor două calculatoare DACICC, izbândă care a ridicat prestigiul Institutului de Calcul". Realizarea celor două calculatoare DACCIC - 1 şi 200 - e apoi relatată pe larg. Autorul Vasile Rus, acum retras la ţară în judeţul Alba, a obţinut pentru volumul său câteva fotografii de arhivă cu cele două calculatoare DACICC, pe care le prezentăm şi aici. Cu MARICA nimeni nu ştie dacă ar exista vreo fotografie - sau dacă i-au fost făcute fotografii de la bun început.

Tehnologia evoluase, iar următorul calculator construit la Cluj, Dispozitiv Automat Cifric al Institutului de Calcul din Cluj (DACICC-1), era construit cu tranzistori. Acesta e considerat, istoric vorbind, primul calculator făcut la Cluj şi al doilea din ţară, la 9 luni distanţă de MECIPT. „MARICA a fost o muncă de pionierat, nu s-a făcut mare tam-tam pe tema sa pentru că era experimental, ca să înveţe colectivul institutului ce trebuie să facă", spune acum Păvăloiu. „Nu exista pe atunci o şcoală de informatică, aşa că totul se experimenta. Când am venit eu în institut, în 1962, MARICA era depozitat într-o cameră şi se lucra deja la DACICC-1, care a fost gata la sfârşitul anului 1963".

DACICC-1 avea dimensiunea unui dulap gigantic: aici, tânărul matematician - pe atunci - Ştefan Ţigan efectuează o operaţiune de testare

DACICC-1 a folosit expertiza dobândită o dată cu construirea MARICA - în 1959, imediat ce acesta din urmă a fost finalizat, cercetătorii au început munca la cel de-al doilea, abandonând calculatorul cu relee într-o cameră a institutului. A devenit funcţional în 1963 iar pentru construcţia sa a fost folosită o tehnologie mixtă: tuburi electronice, tranzistoare pentru circuitele de logică şi ferită pentru memoria internă.  Datele erau introduse pe benzi perforate, cu 5 găuri, care erau citite de două aparate - unul cu senzori, numiţi palpatoare de tip telegrafic cu o viteză de 6 caractere pe secundă - şi altul de construcţie proprie, cu citire fotoelectrică, cu o viteză de peste 1.000 de caractere pe secundă. Avea dimensiunile a două dulapuri, plus o consolă de comandă. Era extrem de sensibil iar Păvăloiu explică: „sediul institutului era atunci pe Republicii, pe acolo circulau multe camioane şi toate zidurile vibrau, acul de pe memoria internă se deplasa şi dădea peste cap calculul, trebuia să reluăm totul; aşa erau începuturile".

De dimensiunile unui dulap, DACICC 200, livrat de cercetătorii clujeni în 1968, a fost revoluţionar pentru vremea sa şi a fost elementul care a pus în cumpănă decizia strategică a României de a cumpăra o licenţă de calcul sau de a construi un calculator de serie „made in România". Avea performanţe comparabile cu calculatoarele din Occident, aceasta şi datorită unei inovaţii: memoria sa internă era realizată pe inele de ferită, ce funcţionau independent unul de celălalt. Realizarea sa a fost extrem de costisitoare, de aceea, spre deosebire de DACICC 1, acesta a fost construit printr-un contract cu un beneficiar, Institutul Central de Cercetări Agricole Bucureşti. Costul total, parafat printr-un deviz de plată - aproape două milioane de lei, o sumă enormă pentru acele vremuri. Şi performanţele, însă, erau remarcabile: putea calcula 200.000 operaţii pe secundă - faţă de 50 operaţii pe secundă ale MECIPT şapte ani mai devreme. Spre comparaţie, cel mai mare supercomputer din lume în 2013- Tianhe 2, construit într-o universitate din China, are o viteză de 33.860 trilioane de calcule pe secundă.Avea şi program software, conceput de o echipă condusă de matematicianul Liviu Negrescu, care se apropia ca performanţe de calculatorul francez Felix. „La începutul anilor '70 s-a pus problema construcţiei unei fabrici de calculatoare - ori se construia în serie DACICC 200, ori se cumpăra licenţa franceză Felix, atunci conducerea statului a decis să cumpere licenţa", rememorează Păvăloiu.

Devizul de livrare al DACICC 200: a costat aproape două milioane de lei

O dată cu cumpărarea licenţei pentru construirea de calculatoare, cercetarea românească din IT a fost pusă pe stand-by: institutele au fost desfiinţate în 1975 printr-un decret al lui Nicolae Ceauşescu şi abia ulterior, după presiuni internaţionale, câteva au fost reînfiinţate - cum a fost cazul Institutului de Calcul de la Cluj, care a fost mutat sub tutela Universităţii „Babeş-Bolyai", şi care avea doar 13 posturi şi 6 angajaţi.

Calculatorul DACICC 200 instalat la Institutul Central de Cercetări Agricole. Un inginer, Monica Donescu, citeşte banda de hârtie perforată.

---

 

Istoria calculatoarelor cu relee electromecanice şi cât de întârziată era de fapt cercetarea românească

Releele electromecanice - folosite în anii '50 pentru calculatoarele de generaţia I - reprezentau în circuitele electronice stările 0 - „blocat" şi 1 - „conducţie" - aranjate în părţi logice. Au fost înlocuite rapid de tuburile electronice cu vid, în anii '60. Primul calculator cu relee electromecanice a fost conceput în Germania, în 1941, denumit Z3. Doi ani mai târziu în SUA devenea funcţional Mark 1, apoi, în 1947, Mark 2, cu aceeaşi tehnologie a releelor electromecanice. În 1950 şi Suedia anunţă primul calculator cu relee, în 1952 astfel de calculatoare funcţionează în Olanda şi Japonia, iar în 1959 tehnologia e folosită şi în România, la Institutul de Calcul al Academiei din Cluj.

 

---

 

Istoria timpurie a IT-ului în Cluj:

• 1957 - este înfiinţat Institutul de Calcul al Academiei
• 1959 - cercetătorii finalizează Maşina Aritmetică a Institutului de Calcul a Academiei şi imediat pornesc construcţia Dispozitivului Automat Cifric al Institutului de Calcul din Cluj DACICC
• 1963 - e finalizat DACICC-1
• 1965 - începe construcţia DACICC 200, livrat în 1968
• 1967- este înfiinţat Institutul de Tehnică de Calcul, prin dezlipirea colectivului de "maşini de calcul" de la Institutul de Calcul
• 1968 - este înfiinţat Centrul Teritorial de Calcul Electronic
• 1975 - este desfiinţat Institutul de Calcul al Academiei, reînfiinţat apoi sub tutela UBB cu doar 6 cercetători
• 1980 - TIC lansează microcalculatorul personal PRAE, în 200 de bucăţi, cu un procesor de 2,5MHz. Va fi scos din producţie în 1984.

• ---
  1993: prima reţea LAN, a Universităţii Politehnice din Bucureşti în colaborare cu Technische Universitat din Darmstadt, permite primele două conexiuni interne - cu Universitatea Tehnică din Cluj şi cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, la o viteză de 9,6 kbps.

Ion Păvăloiu sintetizează pentru ziuadecj.ro, într-un interviu video, istoria timpurie a IT-ului din Cluj: