Cuvânt despre Bartolomeu

Cuvânt despre Bartolomeu
ZIUA de CLUJ vă prezintă predicile Patriarhului Daniel şi episcopului vicar Irineu Bistriţeanul rostite la slujba de înmormântare a Mitropolitului Bartolomeu.
În prezenţa a circa 7.000 de credincioşi, Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi Preasfinţitul Irineu Bistriţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, au evocat personalitatea complexă a IPS Bartolomeu Anania.

Predica Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mitropolitul Bartolomeu Anania a fost un distins om de cultură, un apărător statornic al tradiţiei ortodoxe româneşti şi un adevărat patriot român. Ca om de cultură cunoscut sub numele de Valeriu Anania, el a fost pasionat permanent de literatură, proză şi poezie, dar mai ales de dramaturgie. Acestei mari pasiuni literare el a acordat timp mult, poate mai mult decât elaborării de studii şi articole teologice. Desigur, scopul efortului său literar nu a fost unul pur artistic deoarece, mai ales în timpul comunismului din România, omul de cultură creştin trebuia să depună un efort deosebit pentru ca valoarea sa intrinsecă să fie remarcată, recunoscută şi respectată. Cu alte cuvinte, în opera sa literară bogată, Valeriu Anania şi apoi Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Anania devenea, de fapt, un misionar creştin-ortodox printre intelectualii români, scriitori şi poeţi, ajutându-i direct sau indirect să înţeleagă că legătura dintre credinţă şi cultură în istoria şi viaţa poporului român este mai tare şi mai puternică decât orice ideologie politică venită din exterior.

Pe de altă parte, talentul său literar l-a ajutat să devină şi un conducător care folosea adesea metafora sau expresia artistică pentru a sublinia legătura dintre credinţa creştină şi viaţa cotidiană a omului din societate. Talentul său literar s-a remarcat, de asemenea, în diortosirea cărţii de cult pentru lucrări ale Institutului de Studii Biblice al Patriarhiei Române, precum şi prin diortosirea Sfintei Scripturi, aceasta fiind publicată într-o ediţie jubiliară la începutul mileniului al III-lea creştin. O frumoasă sinteză privind tradiţia ortodoxă românească a acatistelor liturgice a făcut prin poezia sa “Sfintele Acatiste”, dedicată Sfântului martir Ioan Românul sau Ioan Valahul şi Sfântului ierarh Calinic de la Cernica. “File de Acatist” reprezintă o tansfigurare a poeziei în rugăciune pentru a înveşmânta sufletul evlavios al cititorului cu nădejdile de lumină şi bucurie ale comuniunii sfinte.

În plan editorial, talentul său literar s-a remarcat prin supravegherea atentă a calităţii publicaţiilor, precum şi prin intervenţiile la radio sau la televiziune. Ca apărător statornic al tradiţiei ortodoxe române, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu s-a înscris cu fidelitate în linia marilor ierarhi ortodocşi români care au editat, în acelaşi timp, “Pietismul din spaţiu. Orizonturi minore şi secularismul devastator de valori spirituale”. În felul acesta, el a confirmat specificul ortodoxiei româneşti, care îmbină simţul răsăritean al misterului sau al tainei cu luciditatea latină, după cum înţelept se exprima părintele Dumitru Stăniloae. Din această privinţă, el susţinea constant legătura dintre credinţă şi cultură, dintre liturghie şi filantropie, prin activitatea spirituală a Bisericii şi a activităţii ei sociale. Trebuie evidenţiate dorinţa şi eforturile multiple ale ierarhului cărturar Bartolomeu Anania de a construi biserici noi acolo unde era nevoie de ele în oraşe şi sate, dar şi de a organiza instituţii şi programe, în special filantropice, pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în dificultate. Adesea, păstrarea şi promovarea tradiţiilor şi ortodoxiei româneşti se manifesta şi în atitudinile sale ferme privind valoarea familiei creştine tradiţionale călăuzită de învăţătura morală a Sfintei Scripturi şi sfinţilor părinţi care apără sfinţimea şi unitatea familiei, darul sacru al copiilor încă din momentul zămislirii lor, demnitatea persoanelor bolnave şi vârstnice, a oamenilor săraci şi a altora.Totodată, el a apreciat rolul mănăstirilor în păstrarea şi promovarea credinţei şi culturii româneşti, încurajând înfiinţarea de noi mănăstiri şi schituri. Prin diverse dialoguri cu diverşi creştini a încercat să convingă ca acestea să nu se realizeze pe bază de compromis teologic sau etic, ci pentru a contribui la binele comun al societăţii.

Ca înflăcărat patriot român care a trăit nu numai în libertate, ci şi în timpul mai multor dictaturi, unele de dreapta, altele de stânga, el a militat pentru păstrarea credinţei, libertăţii şi demnităţii poporului român. Încă din timpul studenţiei sale clujene el a respins ideologiile totalitare şi opresiunile vremii. Această atitudine fermă i-a adus uneori suferinţe, alteori apreciere. Totdeauna însă, el avea conştiinţa că era esenţială apărarea credinţei şi fiinţei neamului, care nu pot fi negociate, nici relativizate pentru câştig imediat. Dragostea sa pentru popor s-a văzut în ultimii ani prin faptul că era intolerant faţă de corupţie la orice nivel şi în orice instituţie s-ar practica asta, deoarece corupţia, nedreptatea şi frauda unora desconsideră valori şi competenţe ale altora, deteriorează relaţii de comunicare sau sociale şi slăbesc demnitatea unui popor. S-a făcut remarcat şi în anii pe care i-a petrecut în diaspora română. Aceştia însă l-au sensibilizat şi mai mult în efortul său de a păstra şi cultura, comuniunea cu Biserica Ortodoxă din ţară în vremuri grele pentru aceasta. Ca patriot luptător în cuvânt, el milita adesea pentru etica actului politic, întrucât acesta poate avea consecinţe pozitive sau negative la nivel naţional sau internaţional. Totdeauna, patriotismul său avea şi o dimensiune pastorală şi în încheiere considerăm că, odată cu trecerea timpului, lumina vieţii sale pământeşti, lăsată nouă tuturor ca moştenire spirituală, va rodi în cei care au cunoscut-o şi în cei care o vor cunoaşte prin studierea operei sale.

Pentru lumina aceasta pe care Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu o lasă acum moştenire Bisericii şi poporului român cu profundă recunoştinţă şi preţuire, ierarhi, cler şi popor ne rugăm lui Dumnezeu, părintelui luminilor, ca să aşeze sufletul său în lumina neînserată a Împărăţiei şi în pacea netulburată a Împărăţiei Preasfinţitului, în fericirea vieţii cereşti, unde drepţii ca luminătorii vor străluci. Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Predica PS Irineu Bistriţeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

În cântări duhovniceşti şi rugăciuni ne despărţim astăzi de Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu, al cărui suflet şi-a luat zborul spre ţara veşniciei. Îl plâng acum preoţii şi credincioşii, dar noi îl plângem cu nădejde. Nădejdea noastră este ancorată în Hristos, care a transformat mormântul în uşă spre eternitate şi ne îndreptăţeşte astăzi să privim moartea în faţă şi să cântăm “Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. În urmă cu 18 ani, tot la început de februarie şi tot în această catedrală, părintele Bartolomeu era învestit de mâna proniei cu demnitatea de chiriarh al Clujului, fiind primit cu încredere şi cu entuziasm de tot poporul. Înţelegând voia lui Dumnezeu, a ascultat spunând: “Biserica nu m-a chemat la uşor, ci la greu”. Şi-a asumat jertfa şi viaţa sa a devenit o ţarină roditoare de valori netrecătoare. Arhiereul a înţeles că a fi conducător nu e o sarcină uşoară, fiindcă acesta trebuie să cuprindă o întreagă umanitate cu mintea sa. Împodobit cu o tărie formidabilă, IPS s-a dovedit a fi un neîntrecut muncitor al lui Hristos şi iconom al lui Dumnezeu.

Viaţa sa a ars ca o lumânare din propria ei substanţă pentru a lumina şi a-i zidi pe alţii. Grăuntele de bine şi de frumos pe care îl purta în inimă l-a dezvăluit şi l-a crescut din dragostea ce a avut-o pentru oameni, întreaga sa viaţă fiind o simfonie a iubirii concretizată prin propovăduire şi pastoraţie. Slujirea şi-a exercitat-o prin eclectică, prin diortosirea Bibliei şi prin întreaga sa operă literară. Arhiereul clujean era, într-adevăr, un iscusit cuvântător de Dumnezeu, o trâmbiţă a adevărului adevărat care îi înălţa şi transfigura pe cei ce-l ascultau. IPS a îmbinat cu talent literar viziunile teologice, evidenţiind măreţia statului nostru etnic. Ca Arhiepiscop al Clujului, părintele nostru Bartolomeu a luptat pentru dezvoltarea activităţii clerului şi pentru diversificarea ei în funcţie de cerinţele actuale ale societăţii. Totodată, a luptat pentru implicarea Bisericii în acţiunile de asistenţă socială organizată, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică şi cultură, pentru luminarea expresă a tineretului şi pentru dezvoltarea relaţiilor ecumenice practice. Cu bravură apostolică, Mitropolitul nostru a instalat cultul pentru adevăr şi recunoaşterea valorilor drept piedestal pentru sănătatea şi normalitatea unui popor.

În urmă cu 18 ani spunea: “Suntem îndatoraţi să luptăm deopotrivă pentru Biserică şi neam. În clipa asta trebuie să fim în întregime oameni ai Bisericii şi ai neamului, altfel nu ne facem datoria”. Acum ilustrul arhipăstor Bartolomeu Anania a fost chemat acasă la Dumnezeu. Lucrarea sa pe acest pământ s-a încheiat. El a plecat să îşi primească răsplata veşnică. Dumnezeu l-a cules din grădina lui pe acest mare ierarh ca pe o floare aleasă în buchetul Sfântului Sinod, cum îl numeşte Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Îi mulţumim Preafericirii sale că în aceste momenete triste este alături de noi cu cuvânt de încurajare şi cu povaţă înţeleaptă. Îl rog pe Hristos să îi ierte slujitorului său, arhiereul Bartolomeu, tot ce a greşit în această viaţă şi să accepte sufletul său nobil în ceata drepţilor. Veşnica lui pomenire.

Rânduiala pentru îngroparea călugărilor

Ceremonia de înmormântare a Mitropolitului Bartolomeu a cuprins slujba propriu-zisă de înmormântare, iar apoi procesiunea în jurul Catedralei Mitropolitane şi aducerea sicriului în cripta de la subsolul catedralei. Soborul care a condus sicriul cu trupul mitroplitului a fost alcătuit din ierarhi, în frunte cu Patriarhul Daniel, preoţi şi diaconi slujitori, personal administrativ al Arhiepiscopiei Clujului, oficialităţi, clerici şi credincioşi. În faţa cortegiului au fost duse crucea, mitra şi alte însemne cu specific arhieresc. La intrarea cu sicriul în criptă au fost intonate onorurile militare, inclusiv imnul naţional. Patriarhul a efectuat rânduiala specifică îngropării călugărilor şi arhiereilor şi a pecetluit mormântul “până la a doua venire a Domnului Iisus Hristos”.

⇒ Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte ZCJ.RO pe FACEBOOK

Loading...
loading...
Comenteaza