Detalii șocante din dosarul lui Călin Georgescu: milioane de dolari și kilograme de aur ascunse în pereți falși

Fostul candidat la prezidențiale Călin Georgescu a fost trimis în judecată pentru complicitate la tentativă la comiterea unor acţiuni împotriva ordinii constituţionale şi comunicarea de informaţii false.

În urma perchezițiilor efectuate la două dintre proprietățile deținute de Horațiu Potra, autoritățile au descoperit resurse financiare impresionante: peste 3 milioane de dolari americani, 41.850 de euro și zeci de kilograme de aur, toate ascunse în pereți falși și compartimente special amenajate.

Anchetatorii consideră că aceste active reprezentau una dintre sursele principale de finanțare pentru campania electorală a lui Călin Georgescu.

Din această rețea făceau parte și alți apropiați, la care s-au găsit, de asemenea, sume importante. De exemplu, de la Marin Burcea au fost ridicați peste 15.700 RON și 1.470 de euro, în timp ce la domiciliul lui Ovidiu Claudiu Mureșan au fost descoperiți 311.300 de dolari.

Finanțarea cheltuielilor prin intermediari

Monitorizările audio din rechizitoriul procurorilor arată că fluxurile de bani nu erau deloc aleatorii. În ianuarie 2025, Marin Burcea a transferat o sumă de bani direct către unul dintre bodyguarzii lui Călin Georgescu, confirmând astfel suspiciunea că liderul rețelei își asigura protecția prin intermediul unor terți.

De asemenea, se pare că Horațiu Potra acoperea și alte costuri substanțiale, precum chiria lunară de 16.900 RON pentru un autoturism de lux, modelul Mercedes GLE Coupé. Mașina era pusă la dispoziția lui Georgescu printr-o firmă paravan, pentru a ascunde sursa reală a fondurilor.

Legături externe și negocieri pentru sprijin

Conexiunile financiare ale grupului nu se limitau doar la gestionarea numerarului și a aurului. În ianuarie 2025, Marin Burcea a facilitat o întrevedere între Călin Georgescu și ambasadorul Arabiei Saudite, un detaliu care a ridicat semne de întrebare cu privire la posibile finanțări din surse externe.

Totodată, discuțiile interceptate arată că obținerea sprijinului financiar era condiționată de promisiuni pentru beneficii viitoare. Un exemplu concret era negocierea redeschiderii minelor aurifere din țară, un domeniu de interes major pentru anumiți parteneri din Africa.

Ancheta procurorilor dezvăluie un mecanism de finanțare sofisticat, în care numerarul ascuns și întâlnirile diplomatice formau o infrastructură pregătită să sprijine planuri politice radicale.

Procurorii au numit acest sistem o „logistică financiară paralelă”, construită special pentru a eluda legea și a asigura resurse nelimitate celor implicați.