Excursie de o zi: Zimbor - Strâmba - Porolissum

Un traseu dens, care combină tradiţia cu spiritualitatea şi istoria.

Judeţul Sălaj este o zonă a Transilvaniei, care, pe cât este de frumoasă, pe atât este de necunoscută turismului. Situat la nord de Cluj, într-un ţinut deluros, cu păduri dese şi văi largi, adăpostind nu doar animalele pădurii, ci şi o mulţime de sate şi livezi, acest judeţ este vestit datorită livezilor, în special cele de pruni, din care se face vestita pălincă de Sălaj.

O primă oprire se poate face în satul Zimbor. Este unul dintre cele mai vechi şi mai mari sate din regiune, fiind până la primul război mondial, reşedinţa conţilor Zsombory. Actuala comună, împreună cu încă câteva sate, făceau parte din domeniul nobiliar al familiei. Este un sat tipic transilvănean, în el convieţuind de-a lungul secolelor români, maghiari şi evrei. Astăzi, majoritatea populaţiei locale se ocupă cu agricultura, în special cu producerea vestitei pălinci. De la oamenii locului puteţi afla cum se face această băutură specială. De asemenea, nu refuzaţi o invitaţie de a lua prânzul cu o familie din localitate. De pe masă nu vor lipsi produsele tradiţionale şi deja celebra pălincă - atenţie, nu spuneţi pAlincă, aşa cum e trecut în DEX, ci pĂlincă, aşa cum spun ardelenii, deoarece altfel oamenii vor ridica din sprâncene.

Ca să ajungeţi să luaţi masa cu un localnic din Zimbor şi să-i cunoaşteţi curtea şi casa şi felul ancestral de a fi nu este însă un lucru aşa de simplu, dacă nu ai cunoştinţe prin partea locului. Aşa că vă sfătuim să vă adresaţi în acest scop unei agenţii turistice care intermediază astfel de „întâlniri de gradul III".

După o masă copioasă, un tur al satului vă va dezvălui secretele perenităţii satului transilvan: bisericile - cea reformată din secolul 13 şi cea ortodoxă din secolul 18 - şi cazanul de ţuică :).
Excursia continuă cu cu una dintre cele mai vechi aşezări monahale din Transilvania de Nord, respectiv Mănăstirea Strâmba. Ca să ajungi la mănăstire trebuie să mergi din Zimbor pe drumul european spre Zalău, până în Sânmihaiu Almaşului şi, de aici, pe drumul DN 1G pana în Hida.

Pe locul unei vechi mănăstiri ortodoxe din secolul 15, aici s-a reconstruit după 1990 o nouă aşezare monahală, singura pentru călugări din judeţul Sălaj. Aici se desfăşoară numeroase programe sociale, în special pentru copii din familii nevoiaţe sau pentru bătrâni cu situaţii materiale precare. În ceea ce priveşte biserica de lemn a mănăstirii, ea datează din secolul 18, pictura interioară fiind extrem de valoroasă. Aici se află şi o icoană făcătoare de minuni, pictată de acelaşi pictor ca şi cea de la mănăstirea Nicula din judeţul Cluj.

Pe un drum de ţară sălbatic, în care timpul pare să fi stat în loc, se revine la drumul principal. Următoarea oprire este în comuna sălăjeană Mirşid, mai precis satul Moigrad. Aproape anonimă, această localitate ascunde unul dintre cele mai bine conservate castre romane din România: Porolissum. Istoria acestei aşezări este extrem de interesantă, oraşul fiind construit de către romani în timpul vestitului război din anul 106. El a devenit mai târziu reşedinţa legiunilor romane, iar la începutul secolului al 2 lea p.c., capitala provinciei Dacia Porolissensis. Săpăturile arheologice continuă şi astăzi, până acuma fiind descoperite forumul, thermele şi casele patricienilor. Situl este considerat a fi unul dintre cele mai bine conservate din România.

Aici era staţia terminus a unei veritabile autostrăzi antice, care lega acest capăt de imperiu cu Roma. Porolissum este acum unul dintre cele două puncte din România - alături de Tâmpa din Braşov - notate de Ghidul Verde Michelin cu o panoramă de trei stele.

Vizita începe cu ruinele vamei romane, situată chiar pe limes. La câţiva metri de vamă se văd primele urme ale drumului de piatră, aşezat pe pat de nisip, cu rigole de scurgere pe ambele laturi. Urmează, înşiruite de-a lungul drumului, ruinele unei serii de case, prăvălii, temple şi o taberna. Unele case aveau încălzire centrală prin sistem hypocaustum. Dincolo de ele, se ridică Porta Praetoria, imaginea-simbol a castrului, prin care se face accesul în fort. Sunt bine păstrate ruinele celorlalte trei porţi (Principalis Sinistra, Principalis Dextra şi Decumana) şi ale clădirii comandamentului (Principia).

Pe un platou situat mai jos de castru se întinde amfiteatrul cu o panoramă splendidă asupra munţilor din jur.

Pe drumul de întoarcere se poate opri în Zalău, la remarcabila statuie ce-l reprezintă pe baronul Wesselényi Miklos şi pe unul dintre ţăranii dezrobiţi de pe moşia acestuia, opera sculptorului Fadrusz János (1858 - 1903), cel care a ridicat şi statuia lui Matia Corvin din Cluj.