Florin Piersic Jr.: Clujul are şanse să devină peste câţiva ani o mică Vienă
- Scris de Florentina Tatar
- 11 Iun 2012, 08:47
- Eveniment
- Ascultă știrea
Florin Piersic Jr. a vorbit pentru Ziua de Cluj despre emoţia cu care a adus la Cluj producţia sa (parodie după filmele cu asasini plătiţi), despre relaţia cu tatăl său, tabloide, TIFF, campanie electorală şi emigrare.
Cum s-a născut filmul pe care l-ai adus la TIFF, care e povestea lui?
Am plecat de la o situaţie folosită şi răsfolosită în alte 100 de filme probabil, cu doi ucigaşi plătiţi care stau într-un apartament şi îşi aşteaptă victima şi am mers pe un alt drum, sper. Asta trebuie să spună spectatorii. Am avut nişte întâlniri cu oameni tineri în cadrul unui workshop la Bucureşti, Incubator 107. Sunt nişte oameni care organizează ateliere. Azi învăţăm de la un meşter să pictăm, azi învăţăm de la un meşter să facem noduri. În momentul în care am fost eu meşter, ceea ce nu cred că voi fi eu vreodată, am zis că putem încerca să scriem scenarii. Am avut apoi discuţii pe tema asta. Discuţii pe care le preţuiesc foarte tare, pentru că ei au venit cu foarte multe idei. Până la urmă, nu am folosit nici una. Am discutat însă atât de multe subiecte, încât mi-au dat o energie bună. Tinereţea lor, entuziasmul şi setea lor de a se implica m-au ajutat să scriu în zilele alea a doua parte a scenariului. Ştiu că atunci s-a concretizat. N-a trecut nici o lună şi am filmat. Cam asta e povestea.
Cui îi este adresat filmul?
Nu am idee. Producătorii care au preluat filmul şi au cheltuit deja destul de mult pentru post-producţie şi în momentul ăsta încep să îi dea viaţă şi să îl promoveze l-au descris drept "thriller black comedy". La fel de important ca momentul în care am montat spectacolul "Metropolis" în Bucureşti, plecând din cârciumi în care se făcea şi teatru. Am făcut un film dintr-o zonă care mă interesează. Încerc să evit capcanele astea în care în continuare suntem tentaţi să cădem vizavi de subiectele româneşti care ne înconjoară şi care sunt foarte bogate, dar nu sunt atras de zona asta, de film de bucătărie. Vreau să zic bucătărie de pe pereţii căreia cade faianţa. Nu mă atrage.
La ce fel de filme te uiţi în timpul liber?
Recunosc că în perioada de post-producţie, din noiembrie 2011 până de curând nu m-am prea uitat la filme, am preferat să văd "Killing Time" de multe ori, să îmi dau seama unde are o fisură şi să o repar. La ora asta filmul nu e perfectibil, din punctul meu de vedere. Nu are cum să fie mai bun de atât.
Ce înseamnă Clujul pentru tine?
Am venit rar, dar mă simt bine pentru că ştiu că e oraşul tatălui meu. Am venit ori la TIFF, ori în vacanţă, ca să stau la cabana lui. În ambele situaţii m-am simţit bine. Am venit aici cu un scurtmetraj sau ca actor principal într-un lungmetraj, cum s-a întâmplat cu filmul lui Radu Gabrea, "Călătoria lui Gruber". Acum îmi dau seama că asta e cea mai importantă întâmplare legată de Cluj, pentru că filmul "Killing Time" e un pas înainte, din punctul meu de vedere. Sunt pregătit să fiu răstignit de mulţi oameni. Mi-e foarte clar că vor fi păreri pro şi contra. Nu sunt naiv, nu mai am 20 de ani şi sunt pregătit să iau şi şuturi, şi mângâieri.
Mergi la vot duminică?
Da. E important să mă duc. Am fost dezamăgit de fiecare dată. Probabil că e important să te duci chiar şi în situaţia în care ştampilezi toate numele de acolo şi practic anulezi votul. Ştiu că există tineri care au multe speranţe. Venind încoace cu maşina, nu îţi ascund că am fost oripilat de toate comunicările electorale. Mi se par o dovadă a faptului că ei ne cred dobitoci. Nu e decât o tristeţe, nu mai am energie să combat.
Ai vrea ca fetiţa ta să devină actriţă, să îţi urmeze exemplul?
Nu cred. Aş vrea să aibă o meserie mai liniştită. Are talent la desen. M-ar interesa să trăiască într-o zonă în care să-şi dezvolte creativitatea. Şi teatrul, şi filmul mi se par lumi dure în momentul acesta, urâte pe alocuri şi cu satisfacţii imense şi căderi excepţional de abrupte. Într-o seară poţi avea un spectacol foarte bun şi să fii fericit, iar în următoarea unul foarte prost şi să te întrebi de ce ai ales meseria asta. M-am obişnuit cu fluctuaţiile, în timp, dar există o perioadă, în adolescenţă, în primii ani de profesie în care dezamăgirile te lovesc cumplit. Aş vrea ca fiica mea să nu treacă prin toate acestea şi să aibă o viaţă mai relaxată.
Cum te raportezi la show-bizul din Bucureşti?
Nu citesc tabloide, nu mă uit la televizor. Nu sunt activ decât pe Facebook. Folosesc Facebook ca să promovez nişte spectacole sau nişte filme, cum ar fi proiectul actual. Cred că l-am transformat într-un fel de jurnal. Nu intru des, comunic cu câţiva oameni şi sunt la vedere acolo. Am câţiva prieteni pe care nu i-am văzut niciodată, dar îi simt aproape. Cred că e un jurnal, mai degrabă. Dacă vor trece ani şi Facebook va exista în continuare voi putea să intru şi să verific evenimente. E pueril, cumva.
Nu ai dori să trăieşti într-o ţară în care faptul că ai făcut un film să fie tratat ca ceva special?
Ba da, dar cred că în toate ţările funcţionează povestea cu tabloidele şi peste tot există oameni interesanţi care n-o să-ţi vândă mai mult de 100 de reviste dacă sunt pe copertă. Am cumpărat pe drum un tabloid şi l-am răsfoit cu iubita mea. După un an de când nu am mai pus mâna pe o astfel de revistă am văzut cine sunt oamenii ăştia atât de importanţi. Nu mai contează, e trist. Aşa se întâmplă lucrurile, trebuie să le acceptăm. În plus, de mult am înţeles că astăzi faci un lucru, eşti foarte în atenţie, interesează pe toată lumea, iar mâine altcineva face ceva mult mai interesant. În epoca noastră doar o carte mai durează. Se mişcă mai greu, dar se insinuează încet şi sigur în cititori. "Romantic Porno", cartea mea, e un exemplu pentru că am avut şi bucurii, şi dezamăgiri la lansare, iar acum, după un an şi jumătate, îmi dau seama cum trăieşte o carte. Stă pe raft, aşteaptă după ce a fost citită într-o casă să vină altcineva, un prieten, care să zică dă-mi şi mie să citesc asta. Poate o recomandă şi altcuiva.
Cât e bucurie şi cât e povară să fii băiatul lui Florin Piersic?
Suntem ok acum. Sunt prea în vârstă ca să mă mai întrebi asta. Acum e bine, pentru că avem o relaţie excelentă. Am avut la un moment dat nişte păreri divergente, dar acum ne iubim şi atât şi totul e foarte bine. Avem drumuri diferite.
Cum vezi evoluţia TIFF?
Bună, peste aşteptări. S-a transformat imens, e un festival important.
Ai fost tentat să pleci în străinătate?
Am încercat, când eram mai tânăr, dar n-am rezistat. Probabil că de fiecare dată eram îndrăgostit de cineva aici. Aveam 20, apoi 25 de ani. Acum e târziu, dar îmi place să călătoresc. Dacă pot face asta e ok. Îmi place să văd şi România, există locuri frumoase şi în ţara asta. Am descoperit câteva şi voi mai descoperi. Lumea fuge prin Alpi, dar avem şi noi nişte locuri foarte mişto.
Cum ţi-ar plăcea să fie la Cluj, la TIFF peste câţiva ani?
Clujul e ok. În afară de o muzică ciudată care se mai aude pe străzi... De Bucureşti n-am să vorbesc, pentru că are o energie ciudată în ultima vreme şi nu pot spune că mă simt bine în multe locuri, în afară de casa mea. Clujul are şanse să devină peste câţiva ani o mică Vienă. Depinde cine este la butoane.
Te-ai muta la Cluj?
Nu exclud ideea. Deja sunt destul de bătrân încât să mă pot gândi la asta. E frumos să îţi zâmbească un om pe stradă. La Bucureşti nu se întâmplă asta.
