“Haiducul” cameraman, beleaua poliţiştilor. Face din viaţa lui un reality-show

“Haiducul” cameraman, beleaua poliţiştilor. Face din viaţa lui un reality-show
Respins de toată lumea, inclusiv de nevastă, doarme acum sub cerul liber.

Ion Asultanei, un bărbat în vârstă de 33 de ani, este originar din comuna Vânători, judeţul Iaşi. Departe de a fi un înger, Asultanei are la activ şi ceva ani de puşcărie. A dorit însă, din tot sufletul, să devină un alt om, astfel că s-a stabilit de vreo câţiva ani în comuna Feleacu, unde s-a şi căsătorit cu o fată a locului.

Aici, până zilele trecute trăia din munca prestată la gospodăria sătenilor sau din tăiatul, pe şest, al copacilor din pădure. De altfel, după ce s-a certat definitiv cu socrul său, bătrânul l-a pârât la poliţie pentru tăierea mai multor copaci din pădure (îşi aducea lemnele acasă, cu micul său tractor), fapt pentru care poliţiştii i-au întocmit şi un dosar penal.

Luni, 8 iunie, acesta şi-a făcut intrarea în sediul IML Cluj cu un uriaş bandaj la mâna dreaptă, ţinându-şi cu grijă, totuşi, în mana validă, o pungă în care se afla o cameră de luat vederi, de care - arată el - nu se desparte niciodată.

Îmi spune, cu aer conspirativ, că mâna i-a rupt-o un poliţist din comună care s-a luat după el, prin grădini, cu pistolul şi cătuşele zornăind. Subiectul devenea deja incitant pentru un om de presă. La o adică, un om al legii să-i rupă mâna omului, iată un caz serios, demn de a fi mediatizat.

Insist asupra problemei: cum s-a petrecut agresiunea poliţistului? Asultanei revine, admiţând până la urmă că poliţistul nici nu l-a atins, iar mâna şi-a rupt-o împiedicându-se de un gard când a încercat să scape de acesta, fugind prin grădinile oamenilor.

„Păi, nu-i acelaşi lucru ca şi când m-ar fi bătut?" - mă întreabă el, nedumerit. Îl întreb de ce n-a stat pe loc atunci când poliţistul l-a somat să se oprească. Îmi răspunde, răstit: "Păi, cum să stau, să mă ducă la secţie şi să mă amendeze?" Apoi, mă roagă - încântat de parcă m-ar face părtaş la un lucru de taină, preţios sufletului său - să vedem împreună un film făcut de el, chiar de pe minuscula cameră de luat vederi. Ca să văd ce lucruri "murdare" - în concepţia lui - se întâmplă.

La rândul meu, eu văd nişte lucruri absolute normale: o maşină de poliţie în curtea casei socrului său şi apoi pe socrul său ieşind cu o secure în mână, în stradă. Văzând însă că e filmat, trece pe partea celaltă a drumului şi începe să taie un copac.

"Îl vedeţi? Sunt în conflict cu el şi am fost nevoit să mă mut vizavi, la numărul 196, deşi în buletin figurez că locuiesc la 198. Pe asta se bazează şi când nu-i convine ceva socrului, acesta cheamă imediat poliţia, care mă amendează tot pe mine, deşi eu n-am făcut nimic. Mi s-au strâns în felul acesta vreo trei-patru amenzi, chiar dacă sunt total nevinovat. Asta e, vor să mă scoată din sat, şi ce-mi pare rău e faptul că au convins-o deja şi pe soţie să fie împotriva mea", povesteşte acesta, cu un uriaş sentiment de regret întipărit pe figură.

Îmi relatează, de asemenea, cum ultima oară când l-a urmărit poliţia prin grădini - şi asta a fost pe parcursul zilei de alaltăieri, (n.r. - duminică, 7 iunie) - o bătrână care a văzut scena a leşinat de teamă, astfel că a fost nevoie de intervenţia unor vecini, care au stropit-o cu apă ca să-şi revină.

Regretul său cel mare este însă că nu a reuşit să-l filmeze pe poliţistul care-l urmărea, fiindcă a fost nevoit să fugă de el ca să nu fie prins... "N-am putut să risc să-mi spargă camera, ca data trecută, şi apoi să mă ducă din nou la secţie şi să mă amendeze", explică mai departe bărbatul. Şi intră în cabinetul medicilor legişti.

Aceştia îl consultă pe "haiducul"- cameraman, după care îi recomandă acestuia 18 zile de îngrijiri medicale. "Ieri, medicii de la Ortopedie mi-au recomandat să mă internez, fiindcă am nevoie de operaţie, dar n-am s-o fac", mai spune proscrisul. Sunt pe cale să-l cred pe "colegul" meu cameraman, însă din întâmplare cunosc un vecin de-al său din Feleacu, aşa că fac o minimă verificare - să mă bag sau să nu mă bag în „marele caz" al lui Asultanei.

Îl sun pe prietenul meu felecan, iar răspunsul său vine tranşant: „Omul e cumsecade, însă are o problemă: bea mult - mai bine zis beau toţi la fel de mult în familia sa - şi apoi îşi bate nevasta. Şi atunci e normal ca la un moment dat să apară şi poliţia ca să aplaneze situaţiile".

Îmi amintesc cum, cu ani de zile în urmă, un ţapinar din Munţii Apuseni făcuse o obsesie maladivă pentru o divă de pe Programul I al Televiziunii române - şi pentru că nu a putut-o avea şi-a pierdut minţile, luându-şi gâtul cu drujba. Înainte să comită gestul fatal acesta povestea la toată lumea care dorea să-l asculte că a zărit-o mereu prin pădure, dănţuind printre iele.

La această oră, eroul nostru din Feleacu doarme sub cerul liber, numai el ştie pe unde, cu nişte bagaje sumare la el şi, desigur, nedespărţindu-se nicio clipă de camera sa de filmat. Ceva îmi spune, după ambiţia sa nelămurită şi "delirurile" sale că bărbatul se gândeşte, obsesiv, să ajungă să tragă "scena perfectă", cea care va demonstra până la urmă dreptatea şi triumful său asupra "plebeilor" din jur.

Comenteaza