Holocaustul, viu la Cluj-Napoca

Comunitatea evreiască din Cluj-Napoca a comemorat, ieri, 69 de ani de la "ghetoizarea" miilor de oameni deportaţi în lagărele naziste. Cu trenurile morţii au plecat către lagărele din Auschwitz-Birkenau, în doar două săptămâni din vara lui 1944, peste 17.000 de evrei din Cluj-Napoca, Dej, Gherla şi Huedin.

"Ştii cum miroase un porc pârlit?... Atunci îţi poţi da seama ce miros era la Auschwitz când incinerau între 8 şi 10.000 de cadavre zilnic. E ca şi cum din toată populaţia Clujului n-ar mai rămâne nimeni, în două săptămâni", sfâşie curiozitatea, în timp ce priveşte către uşa larg deschisă a Templul Memorial al Deportaţilor de pe strada Horea, Vasile Nussbaum, unul din cei şase supravieţuitori ai Holocaustului din Cluj-Napoca.

E duminică, puţin după prânz. E a treia zi în care Oraşul Comoară pulsează a la Transilvania, pentru a 12-a ediţie consecutiv, filme şi vibrează, pe ici, pe colo, producţii horror şi fantastice, în care s-ar putea încadra, cu o eficienţă şi un devotament sângeros, care a rămas în istorie, calvarul evreilor clujeni din Auschwitz. E ziua în care Comunitatea Evreiască din Cluj îşi comemorează cei 17.000 de martiri. Profesorul universitar Nussbaum împarte viaţa în funcţie de comemorări. Avea 15 ani când a ajuns în lagăr, de mână cu fratele său de 13 ani şi face parte din cea mai tânără generaţie care a scăpat cu viaţă. Refuză categoric să-şi mai amintească ce s-a întâmplat şi, la cei 84 de ani pe care-i duce demn, cu un discurs cursiv, arată că Holocaustul ne aparţine tuturor. "Holocaustul e un simbol care ne aparţine fiecăruia dintre noi. Nu e vorba doar despre evrei. Lumea trebuie să ştie ce s-a petrecut, ca să nu se mai repete atrocităţile. Ar putea să mă cheme în Biserica Ortodoxă sau la Catedrala Catolică să le vorbesc oamenilor despre ceea ce s-a întâmplat. Nu vreau să-mi spun povestea, pentru că nu am nevoie de milă. Am nevoie ca oamenii să înţeleagă ce se poate întâmpla sub un regim dictatorial", explică Vasile Nussbaum, după un discurs susţinut cu ocazia Zilei Comemorării Holocaustului de la Cluj, în faţa a 400 de evrei.

Istoria se poate repeta la Cluj-Napoca, sub alte forme şi felurite măşti, atenţionează şi profesorul Michael Shafir, iar semnele ei - zvasticile - se pot citi, din ce în ce mai des, pe pereţii clădirilor din Cluj. "Autorităţile locale trebuie să aibă cel puţin decenţa să le acopere. Activitatea Noii Drepte în Cluj este destul de intensă şi este îndreptată în special împotriva romilor, pentru că evrei nu prea mai sunt, dar şi împotriva evreului generic şi nu cel genetic, care nu prea mai există. Loveşte, însă, în democraţia românească. Avem antecedentele neonaziste din perioada interbelică - pentru că asta este ceea ce promovează - şi acestea nu sunt combătute", arată Shafir.

"Aceasta nu este o problemă care ţine de Cluj exclusiv, ea există în toate oraşele mari, în Timişoara, Arad, Oradea, în Bucureşti şi la Iaşi, asta ca să menţionez numai ce am văzut eu cu ochii mei. În ceea ce priveşte autorităţile locale, sunt destule legi care pot fi puse în aplicare. Poliţia e la locul ei pentru a urmări traficanţii de droguri, însă tot aşa se pot urmări şi astfel de activităţi. Semnele s-au înmulţit simţitor din 2006, dar de ce să vorbim atât de mult de semne, când ştim că unul din conducătorii Noii Drepte e la primărie şi lucrează frumos acolo. La ce să ne aşteptăm?", trage un semnal de alarmă profesorul universitar, pe scările templului evreiesc din Cluj. Vorbeşte apăsat şi nu se sfieşte să spună lucrurilor pe nume: "Activitatea lor dacă nu este sprijinită, atunci este acceptată tacit, pentru că vântul lor bate în pupa celor de la conducere".

Luminile minore, cele şase lumânări care simbolizează tragedia celor 6 milioane de evrei deportaţi şi ucişi, sunt aprinse, pe rând, de cei şase supravieţuitori clujeni ai Holocaustului: Kallos Miklos, Kun Erszebet, Lendvai Zsuzsa, Mihaly Sandor, Mureşan Judith şi Nussbaum Vasile. Oraşul comoară şi-a uitat victimele, iar evreii din municipiu spun că nu au un monument lângă care să-şi amintească de rudele care au pierit în cel mai sângeros genocid al secolului trecut.

"În Cluj nu există un monument al Holocaustului. A existat unul, dar a fost demolat în anul 1969. Noi ne dorim să ridicăm un astfel de monument în viitorul apropiat. Am încercat discutarea amplasamentului cu primăria, încă nu am ajuns la un rezultat, cu toate că ne-am exprimat dorinţa de avea un astfel de monument. Trebuie să aloce un loc, dar nu undeva în afara oraşului sau la periferie", a explicat reprezentantul Comunităţii Evreieşti din Cluj, Robert Schwartz.

Corul intonează "Ess brennt (Arde!): Shtetl-ul nostru arde, vânturi năprasnice bat, rupând, arzând şi spulberând totul. Iar voi staţi alături cu mâinile încrucişate. Nu staţi şi priviţi cum arde Shtetl-ul nostru, stingeţi focul!".

În anticamera templului, domnul Nussbaum stinge curiozitatea cu o amintire. "Proaspăt ajunsesem la Auschwitz şi am întrebat unde sunt lagărele pentru femei. Vroiam să ştiu unde-i mama. M-am apropiat de un gardian, l-am întrebat şi mi-a arătat cerul. N-am înţeles ce-mi arată: îmi arăta fumul care se înălţa după incinerarea cadavrelor. (...) Soluţia e să nu uităm ce s-a întâmplat", perforează indiferenţa Vasile Nussbaum, după ce corul Comunităţii Evreilor din Cluj intonează "Schtiller, Schtiller!".