Istorie de sute de ani, soluţii zero. Moara de Hârtie se prăbuşeşte

Ruinele monumentului istoric sunt din ce în ce mai degradate. Obiectivul a fost inclus în Traseul Turistic al Patrimoniului Arhitectural Industrial.

Vechea Moară de Hârtie, construită de către călugării iezuiţi în secolul XVIII-a, a ajuns într-o stare extrem de avansată de degradare. Specialiştii recomandă demersuri pentru includerea monumentului într-o funcţiune cu caracter public, prin care să se lege obiectivul de Canalul Morii.

Din vechea moară aflată între Parcul Rozelor şi Parcul "Iuliu Haţieganu" au mai rămas în picioare câţiva pereţi, parţial acoperiţi cu o prelată neagră. Vegetaţia deasă a înconjurat zidurile, iar un gard înalt a fost pus de jur împrejurul ruinei. O inscripţie în limba latină se mai poate zări şi azi, cea care atestă că actuala clădire a morii a fost înălţată de călugării iezuiţi în anul 1796 şi renovată în 1832. Prima destinaţie a morii a fost cea care i-a dat şi numele, anume producţia de hârtie. Mai târziu a măcinat ardei, iar în ultima perioadă a slujit de deposit pentru Cooperativa Arta Jucăriilor. "După desfiinţarea ordinului iezuit moara a intrat în proprietatea Episcopatului Romano-Catolic din Transilvania. În 1796 clădirea a fost reconstuită din piatră probabil pentru a putea satisface necesarul de hârtie în creştere al Clujului şi al tipografiei nou-montate a lui Adolf Hochmeister. În 1840 principatul a început închirierea morii. Din cauza revoluţiei industriale şi a apariţiei continue a tehnologiilor moderne morile au început să se restrângă", se arată în broşura

"Traseul turistic al patrimoniului arhitectural industrial", realizat de Fundaţia Transylvania Trust. Moara face parte din obiectivele de la Cluj ale traseului, alături de Remarul 16 Februarie, Fabrica de Bere din Turda şi Muzeul Apei din Floreşti. "În momentul de faţă, clădirea se află într-o stare grav avariată. Au rămas doar cinci ziduri. Cele patru ziduri exterioare sunt cele originale, peretele de compartimentare a fost construit ulterior. Majoritatea suprafeţelor interioare sunt acoperite de vegetaţie, între care se mai găsesc "pete" de beton. Din păcate, nu se cunoaşte nici un proiect având ca scop restaurarea clădirii sau cel puţin conservarea ruinelor", se mai arată în publicaţia fundaţiei.

Obiectivul a făcut parte din reţeaua de mori pentru care a fost săpat Canalul Morii, o deviere a Someşului menită să aducă apa care să pună în mişcare mecanismele de măcinare. Clujenii care au copilărit în anii ‘50 în zonă şi s-au scăldat în apele care atunci nu erau atât de murdare ca în ultimii ani îşi amintesc de moara funcţională.

Arhitectul Virgil Pop, secretar al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, a precizat că din cunoştinţele sale clădirea este în litigiu. "Este cea mai veche clădire cu caracter industrial din Cluj. Până în anii ‘70 a mai avut şi mecanismul care a fost dus la fier vechi. Ulterior, a devenit depozit de lacuri şi vopsele pentru Cooperativa Arta Jucăriilor, iar acum este un proces între succesorul instituţiei socialiste şi cineva care revendică un teren", a explicat specialistul. "Clădirea e importantă şi prin vecinătatea cu Canalul Morii, care alimenta moara, însă denumirea nu vine de la aceasta, ci de la unele mai vechi", a precizat Pop. Cea mai recomandată valorificare a acestui monument ar fi, în opinia arhitectului, "o funcţiune cu caracter public (acces public - n. red.) legată într-un fel de Canalul Morii".