O clujeancă, terorizată de Paște de câini și ATV-uri. "Mi-au stat cozonacii în gât"

S-a retras de sărbători în comuna Ciurila, cu gândul să petreacă în liniște, dar s-a trezit în urlături de câini și putoare. În cele din urmă, clujenca a decis a trimis o scrisoare deschisă tuturor instituțiilor pe care le crede responsabile. 

"Dragă stat, reprezentat prin Primărie, Prefectură, Consiliul Județean, Direcția de Sănătate Publică, Garda de Mediu, Agenția Națională de protecția mediului, Poliția Română, Ministerele însele, te-am tot deranjat în ultima vreme cu sesizări, cu strigăte de ajutor, cu propuneri de planuri, de făcut frumos, de plantat, de bine, curat, cu astea.

Dar m-ai ignorat sau trimis mai încolo, în altă parte, cum știi tu foarte bine să faci, ca într-o relație complicată în care suntem. Acum vin să îmi spun oful și pe aici, între oameni, că între dealurile și prunii din comuna Ciurila (unde am căutat eu liniștea, Doamne, ce paradoxuri) nu prea se aude și vede nimic ”e fie ca liniște„ (ți-am zis doar, paradox), doar câinii mulți și camioanele de pe autostradă, niște manele, niște ATV-uri, niște muzică, dar atât.

Sau ”decât”? Ah, mai sunt și se simt ”umpic” gunoaiele arse sau nu, dejecțiile, mizeria și lipsurile de administrație. Altfel, ”e frumos, e liniște”, oamenii au amuțit. de indignare, de oboseală, de neputință, de ignoranță, de blazare, de am altele pe cap, de ”nu e treaba mea”, de frică chiar, uneori.

Dragă Primaria Comunei Ciurila, ai petrecut/petreci frumos, liniștit de Paști? Da? pentru că mie mi-au stat cozonacii în gât. De putoare, dragă primărie. Putoarea de la adăposturile de mulți câini care zici tu că sunt izolate fonic (!?) și curate și conforme cu tot, amplasate și construite ilegal (cu citat de la Consiliul Județean), ele, adăposturile, pe o suprafață generoasă în fix mijlocul satului în care locuiesc eu (hai, că îl știi), foarte aproape de casele noastre, ale celorlalți, și foarte aproape de un izvor, singurul potabil, că apă încă nu ai reușit să instalezi pentru toți, aici la 20 km de "unicornul smart", în anul de grație 2021, dragă primărie...

Adică, știi cum put cei 14 câini ținuți la un loc pe care i-a văzut dl viceprimar al tău și care sunt OK, bine mersi?
Îți spun eu: Urât. Știi cum put când plouă și apoi e cald, cum e acum de Paști? Îți spun eu: Groaznic. Vomitiv. Mai trebuie să îți spun, dragă primărie, că acum, de Paști, a fost mai liniște, pentru că a venit proprietarul lor și i-a liniștit, cât a putut și el, că nah, cum să faci mulți câini să tacă dacă trece căruță, trec oameni, mașini, alți mulți câini pe drum?

Dar știi, dragă Primărie, cum se aud câinii ăștia noaptea? Știi, desigur, pentru că ți-am trimis înregistrări, dar, la fel ca prietena ta, poliția, ai zis că nu e de competența ta să iei în considerare aceste filmări. Te înțeleg, cum nu, că preferi să mă consideri pe mine ”conflictuală” și să mă intimidezi să nu mai fac sesizări pentru drumuri civilizate, pentru apă și canalizare, curățenie, pubele de gunoi (ce-or mai fi și alea că nu am mai văzut de mult... aicișa la tine) „și altele”.

Ei, uite, îți mai aduc eu aminte (atașat chiar) din când în când cum se aud. Că înțeleg, se poate să mai uiți, ai multe pe cap. Acum o să o fac episodic, cu răbdare și perseverență. O să îți mai scriu pe aici prin social media, ție, stimatului stat, că poate sesizările formale și normale e greu să le iei în considerare civilizat. Să răspunzi la ele cum ar veni, mai devreme de 2 ani, poate, să nu le pierzi, să le înregistrezi, să răspunzi în scris și civilizat, poate chiar în termen, și cu intenție de rezolvare, nu de trimis în altă parte... cum ziceam.

Și uite, mă ”spovedesc” chiar, vin să strig după ajutor în agora publică. Pentru că altfel, noi, cetățenii plătitori de impozit de metropolă, suntem lăsați de toate instituțiile statului de izbeliște, suntem ignorați, trimiși de la una la alta, de la unul la altul mai batjocoritor, suntem intimidați și uneori, chiar amenințați... sau ironizați, sau "bullied". Dar tu nu știi tu cuvinte din astea, draga mea, tu parcă ești în evul mediu, încă.

Acolo unde un funcționar public se crede vătaf / vechil / stăpân (chiar, de ce ți se spune ”autoritate”?), împărțitor de bunăstare și dreptate și ”liniște”... la schimb cu voturi, nu un cetățean care a ales conștient(?) și a fost ales să reprezinte interesele oamenilor. să facă administrație conform unor legi în vigoare.

Și, uite, pentru că am multe tare de spus și nu mă pot relaxa în zi de sărbătoare în curtea mea (cum de ce? de putoare, și de zgomot, dragă primărie), și am și timp, că e minivacanță în pandemie și am ales să stau acasă, ca să putem să ieșim mai repede din nenorocirea asta de covid, o să fac un serial, așa.

Păi dacă tot mă tratezi repetitiv cu limbajul tău de lemn, dragă stat român, reprezentat prin mai sus numiții, în competenta soluționare trimisă etern către altcineva, dacă tot mă ignori și calci în picioare, măcar valoare artistică modernă să scoatem din asta. Cât s-o putea".