Paleontolog clujean: Fosilele de pterozaur descoperite la Sebeş-Glod, cele mai complete din Europa
Paleontologul Matei Vremir spune pentru Mediafax că oasele descoperite au fost mâncate şi împrăştiate de crocodili de doi-trei metri lungime, având urme de muşcături şi fracturi.
"Cum ne-am obişnuit deja, depozitele argiloase roşii ale formaţiunii de Sebeş, de vârstă cretacic superioară - circa 65-72 de milioane de ani în urmă -, nu contenesc să livreze noi dovezi despre viaţa, condiţiile de mediu, ecologia şi evoluţia biotopurilor şi animalelor care trăiau pe aceste meleaguri, cu puţin timp înainte de extincţia dinozaurilor. Noua descoperire din situl de la Sebeş-Glod, judeţul Alba, se referă la un schelet parţial de pterozaur, reptilă zburătoare, care reprezintă cea mai completă fosilă de acest fel descoperită în depozitele cretacice superioare din Europa. Fosilele de circa 68-69 de milioane de ani vechime s-au păstrat în sedimente argiloase de pe malul unui vechi râu şi, parţial, au fost mâncate şi împrăştiate de prădători oportunişti, în cazul de faţă crocodili de doi-trei metri lungime, identificaţi ca aparţinând speciei Allodaposuchus precedens. Ca dovadă, oasele prezintă o serie de urme de muşcături şi fracturi, iar dinţii şi fecalele fosilizate ale crocodililor sunt împrăştiate pretutindeni în zona festinului", a spus Vremir.
Potrivit acestuia, pterozaurul de talie mică ale cărui fosile au fost descoperite la Sebeş-Glod avea "forme zvelte, cu gâtul şi craniul foarte alungite, într-o anumită măsură asemănându-se cu berzele şi cocorii, însă mult mai mari".
"Pterozaurul, cu o anvergură a aripilor de circa trei metri, face parte din familia Azhdarchidelor, care vine de la cuvântul «azhdarco», care înseamnă «dragon mitologic» în limba tadjică, în condiţiile în care în Tadjikistan s-a semnalat pentru prima oară acest grup, în anul 1984", a precizat paleontologul clujean, membru al Societăţii Muzeului Ardelean.
Oasele fosilizate ale unui nou tip de pterozaur, o reptilă zburătoare din epoca dinozaurilor, care a trăit în urmă cu circa 68 de milioane de ani, au fost descoperite în România, relatează livescience.com.
Fragmente din scheletul acestui pterozaur de talie medie au fost descoperite în Sebeş-Glod, în Podişul Transilvaniei, o regiune faimoasă pentru varietatea de fosile din cretacicul târziu (în urmă cu aproximativ 68 de milioane de ani) pe care le adăposteşte, precum cele de crocodilomorfi (rude străvechi ale crocodililor), mamifere, broaşte ţestoase şi dinozauri ca Sauropodul pitic (Magyarosaurus dacus) şi Balaurul bondoc (dromaeosaur Balaur).
Informaţiile au fost făcute publice de cercetători de la Societatea Muzeului Ardelean din România, Universitatea din Southampton, Marea Britanie, şi Museau Nacional din Rio de Janeiro, Brazilia. Studiul care prezintă noul tip de pterozaur a fost publicat pe 30 ianuarie, online, în jurnalul de ştiinţă PLOS One.
Oamenii de ştiinţă au decis ca noul tip de reptilă zburătoare să se numească de acum înainte Eurazhdarcho langendorfensis şi afirmă că această vieţuitoare a făcut parte dintr-un grup de pterozauri denumit Azhdarchidae.
Pterozaurii au trăit alături de dinozauri şi au dispărut aproximativ în aceeaşi perioadă cu aceştia, dar nu erau dinozauri. Pterozaurii sunt denumiţi uneori, în mod eronat, pterodactili, însă acest termen descrie doar primul gen de pterozaur, descoperit de oamenii de ştiinţă în secolul al XVIII-lea. Pterozauri de talie mică au apărut în triasic, în urmă cu 230 de milioane de ani. Ulterior, în jurasic şi în cretacic, au început să se dezvolte forme mai avansate de reptile zburătoare, precum Azhdarchidae.
"Aceştia erau pterozauri cu gâturi lungi şi ciocuri lungi, aripile lor erau adaptate pentru zborul planat", a declarat cercetătorul Darren Naish, paleontolog la Universitatea Southampton din Marea Britanie. "Anumite caracteristici ale oaselor aripilor şi ale membrelor posterioare indică faptul că aceste vieţuitoare puteau să îşi strângă aripile şi să meargă, la nevoie, pe toate cele patru membre", a mai spus acesta.
Anvergura aripilor exemplarelor din clasa Eurazhdarcho langendorfensis indică faptul că aceşti pterozauri erau "mari, dar nu uriaşi", în comparaţie cu unii dintre verişorii lor, afirmă Darren Naish. De exemplu, un ahzdarchid uriaş, Hatzegopteryx thambema, ale cărui oase au fost descoperite tot în România, în apropiere de Haţeg, avea o anvergură a aripilor de 11 metri.
