Poliţistul clujean, faţă cu Facebook-ul

Opt cercetători de la Catedra de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) lucrează de un an în cadrul unui proiect european menit să elaboreze studii comparative despre stadiul de dezvoltare şi modul de lucru al structurilor poliţieneşti naţionale din 10 ţări. Primele concluzii arată că poliţistul român mânuieşte cu dexteritate doar aparatul de dat amenzi.

Clujenii încearcă să descopere dacă poliţistul român actual reuşeşte să ţină pasul cu evoluţia societăţii, din ce în ce mai digitalizată, în care comunităţile sunt la fel de efervescente în mediul virtual - pe Facebook, Twitter sau YouTube - ca şi în viaţa reală. Prima etapă a proiectului, încheiată de curând, a analizat dacă internetul şi ultimele aplicaţii multimedia apărute pe piaţă sunt sau nu integrate în munca poliţiştilor. "E un trend clar, care va produce în viitor o schimbare. În general, relaţia cu tehnologia depinde de specificul cultural al fiecărei ţări în parte. În Olanda există deja poliţişti virtuali capabili să răspundă la un set de nevoi ale cetăţenilor. Sunt ca nişte cabine telefonice în care poţi intra şi poţi depune o reclamaţie, poţi vedea mersul unei anchete în curs. În Marea Britanie sunt camere de filmat pretutindeni, se zice că fac 8 milioane de poze pe zi şi nimeni nu pare deranjat de asta, în timp ce în Germania abia au reuşit să introducă o a doua cameră", spune Gabriel Vonaş, unul dintre cercetătorii clujeni angajaţi în proiect. În ceea ce priveşte România, clujenii au analizat două structuri: Poliţia de Frontieră şi Poliţia locală din Cluj.

Cele două sunt situate diametral opus: dacă în perspectiva integrării în Schengen Poliţia de Frontieră foloseşte programe de integrare a datelor naţionale şi internaţionale, are cont pe Twitter, un canal YouTube, o pagină de Facebook şi emite newsletter-uri, poliţiştii clujeni se pricep să listeze amenzi. Potrivit informaţiilor obţinute de cercetători, Poliţia locală este dotată cu nouă dispozitive portabile care sunt folosite pentru contravenţii. "Scopul principal al reţelelor sociale de media este de a implica publicul în activitatea poliţiei pentru a o face mai utilă şi eficientă - o îngrijorare aparte, luând în considerare constrângerile financiare de care se lovesc organele de poliţie din toate ţările. Poliţia vrea să utilizeze reţelele sociale de media pentru a stabili o relaţie apropiată şi de încredere cu cetăţenii. În Marea Britanie, de exemplu, poliţia a experimentat cu Twitter informarea cetăţenilor din localităţile învecinate despre activităţile lor şi strângerea de informaţii despre suspecţi. Cercetătorii au descoperit că asemenea activităţi au generat mult interes şi susţinere mare din partea publicului. Poliţia macedoneană şi română încă folosesc YouTube şi Facebook în principal pentru activităţile de relaţii cu publicul şi mai puţin pentru munca de investigaţie", se arată în studiul comparativ al clujenilor.

"Finalitatea practică a acestui proiect ar putea fi propunerea de modificări legislative în sensul flexibilizării structurilor poliţieneşti. Vom afla ce anume împiedică în fiecare ţară schimbarea, evoluţia şi ce o impulsionează. În condiţiile în care criminalitatea se schimbă, poliţistul trebuie să ţină pasul", a declarat Claudia Rus, cercetător în proiect. Din echipa clujenilor mai fac parte profesorii Adriana Băban şi Sofia Chirică, precum şi Daniela Andrei, Cătălina Oţoiu, Lucia Raţiu, Bálazsi Róbert. Proiectul "Composite" - Studii Comparative privind Poliţia în Uniunea Europeană a fost iniţiat de Universitatea Erasmus din Rotterdam. UBB este parte a consorţiului de 15 universităţi din Belgia, Cehia, Franţa, Germania, Italia, Macedonia, Olanda, Spania şi Marea Britanie. Studiul va fi finalizat în 2014.

Infractori prinşi pe internet

Cazurile de urmăriţi general soluţionate prin intermediul reţelelor de social-media, sunt în creştere. Unul dintre primele astfel de cazuri, anunţate de presa din SUA, în martie 2010 a fost cel al unui fugar din New York condamnat definitiv pentru o bătaie într-un bar şi care, după pronunţarea sentinţei definitive s-a ascuns de poliţie. Totuşi, adresele indentificate pe conturile sale de Myspace şi Facebook, i-au condus pe poliţişti direct la uşa lui. În alte ţări, poliţia foloseşte frecvent reţelele de socializare pentru stoparea fenomenul de hărţuire a persoanelor.