Remarul 16 Februarie, inclusă într-un traseu turistic

Obiectivul face parte din cele 20 de puncte de interes, "mărturii ale culturii industriale române" care ar putea atrage turişti, mai ales din străinătate.

Traseul cuprinde municipiul Bucureşti şi judeţele Sibiu, Cluj şi Maramureş. Membrii Fundaţiei Transylvania Trust au plecat în întocmirea lui de la premisa că România are "un patrimoniu industrial construit deosebit de valoros, remarcabil pentru spaţiul sud-est european". Clujenii doresc să atragă atenţia publicului larg asupra acestor situri, descrise ca "unice şi interesante".

Directorul general de la Remarul 16 Februarie, Florentin Bărbuceanu, spune că nu ştia despre acest traseu, însă este dispus să colaboreze cu cei care l-au pus la punct. "Cazangeria e un spaţiu dezafectat, în care nu mai avem activităţi de producţie, îl folosim mai mult pentru depozitare. E o construcţie veche şi frumoasă, nu aş vedea imposibilă o reamenajare pentru a fi vizitată şi chiar folosită în diverse scopuri, mai ales culturale. Ştiu că în străinătate este o modă acum reorganizarea spaţiilor industriale devenite inutile în săli de spectacole, cinematografe sau altele asemenea", a declarat Bărbuceanu.

Impresionantă din afară pentru arhitectura elegantă, în interior fosta cazangerie frapează prin dimensiuni. Mii de metri pătraţi acoperiţi cu nisip folosesc acum într-o mică măsură pentru depozitarea diverselor utilaje şi a vechilor şine de tramvai ale oraşului. Un luminator impresionant strecoară încă eficient lumina soarelui, iar pereţii mai sunt împodobiţi cu tăbliţe cu texte mobilizatoare pentru "reducerea timpilor de imobilizare". Tronează aici şi o maşină de pompieri de la 1933, folosită până cu puţin timp în urmă, pe care mulţi pasionaţi de maşini vechi ar vrea să o cumpere, pentru colecţie.

Cazangeria a fost construită în 1936 şi refăcută în 1945. Aici s-au realizat şi reparat cazane, rezervoare, cisterne, rame şi cabine de locomotive şi s-au amenajat vagoane. O legendă a locului spune că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost bombardată chiar de un angajat. Uzina ar fi fost preluată în acea vreme de maghiari, iar un tânăr român care lucra acolo a ajuns pilot de avioane antrenat în bombardarea Clujului. Omul ar fi trecut intenţionat de câteva ori pe deasupra Remarului, "ca să nu mai fie al nimănui". "Ceauşescu nu a fost pe aici, în schimb a venit Ioan Gheorghe Maurer. În urma vizitei Clujul s-a ales cu podul de vizavi, cel care duce la gară, comandat chiar atunci", a povestit Vasile Mureşan, consilier şi vechi angajat al societăţii.

Judeţul Cluj mai este reprezentat în acest traseu turistic de Fabrica de Bere din Turda, Muzeul Apei din Floreşti, Moara Veche de Hârtie din Cluj-Napoca, precum şi Moara castelului Banffy din Bonţida.

Un vagon vechi se pregăteşte de sosirea la Remarul

După recondiţionarea locomotivei care a purtat cu decenii în urmă faimoasa mocăniţă prin munţii Apuseni, a venit rândul unui vagon din aceeaşi perioadă să intre pe mâna meşterilor de la Remarul 16 Februarie. Este un vagon de călători construit în Ungaria, în 1917, care va fi adus la recondiţionare în câteva zile. După restaurare, va fi dus la Alba Iulia, unde locomotiva face deja furori în rândul turiştilor, iar autorităţile de acolo visează chiar să repună în mişcare mocăniţa în viitor.

UPDATE Oficialii Fundaţiei Transylvania Trust au remis recent poziţia lor faţă de includerea obiectivului clujean în respectivul traseu turistic. "Obiectivele Traseului Turistic al Patrimoniului Arhitectural Industrial au fost alese datorită valorilor arhitecturale, tehnologice şi istorice ale acestora. Aceste caracteristici nu apar neaparat simultan la fiecare clădire în parte, dar au cel puţin una dintre valorile enumerate mai sus",a declarat Bohonyi Boglarka, specialista de la Transylvania Trust care s-a ocupat de proiect. Remarul "16 Februarie", este un punct deosebit pe acest traseu, a adăugat aceasta. "Deşi nu este înregistrată pe Lista Monumentelor Istorice, valoarea sa arhitecturală este evidentă, precum şi rolul în trecut a întreprinderii feroviare pe care o adăposteşte şi în prezent", a explicat Bohony. Scopul întocmirii acestui traseu ar fi "atragerea atenţiei publicului mai larg asupra valorilor acestor obiective si a patrimoniului industrial în general din ţară, deosebit de valoros, dar nerecunoscut şi nevalorificat conform potenţialului său real". "Conştientizarea publicului ar fi mai semnificativă dacă aceste clădiri s-ar deschide vizitatorilor", a punctat specialista. 

"Supravieţuirea obiectivelor este însă condiţionată de întreţinerea corespunzătoare, precum şi de găsirea unor funcţii noi prin care ar deveni sustenabile. Pe parcursul inventarierii şi documentării am reuşit să contactăm majoritatea proprietarilor, ei contribuind la realizarea de succes a acestui proiect. Ajutorul lor, faptul că au înţeles importanţa patrimoniului de care sunt responsabili, demostrează că munca noastră nu a fost în zadar şi ne încurajează să fructificăm aceste prime rezultate", a mai precizat Bohonyi Boglarka.