Reţeta Capitalei Culturale Europene pentru Cluj

Ca să câştige titlul de Capitală Culturală Europeană, în 2009 austriecii au făcut uz inclusiv de trecutul nazist. Cum ar trebui să arate aplicaţia Clujului pentru 2020.

Oraşul austriac Linz s-a pregătit cinci ani înainte să-şi depună candidatura şi să obţină titulatura de Capitală Europeană a Culturii în 2009, iar în fiecare an bugetul local a atribuit zonei culturale circa 6% din total. La Cluj - oraş interesat să i se atribuie titulatura de Capitală Europeană în 2020, autorităţile au alocat domeniului cultural anul trecut şi în acest an în jur de 1% din buget.

Linz-ul, considerat al treilea dintre cele mai mari oraşe din Austria, este situat în partea de nord-vest şi este capitala Austriei Superioare, precum Clujul în România este socotit informal centrul Transilvaniei de Nord-Vest. Linz-ul e un oraş industrial recunoscut pe piaţa internaţională a oţelului şi a produselor chimice, dar şi pentru bomboanele Pez, mai curând decât pentru latura sa umanistă, culturală. Urmele industrializării sunt vizibile pe străzile geometrizate, corect întreţinute şi chiar în fotografii, unde catedrale gotice impunătoare rivalizează cu furnalele combinatelor de la periferie. Şi totuşi, în 2009 Linz-ul a primit distincţia de Capitală Culturală Europeană, după o muncă titanică de cinci ani, în care destinul cultural al oraşului de aproape 190.000 de locuitori a fost redescoperit. ZIUA de CLUJ vă propune o analiză comparativă asupra modului în care autorităţile locale austriece au ştiut să "scoată apă din piatră seacă" şi au conceput proiectul pentru distincţia oferită de Uniunea Europeană.

Unul dintre principalele argumente bifate în aplicaţia Linz-ului este bugetul alocat anual culturii. În anul 2004, când oraşul şi-a anunţat intenţia de a participa în competiţie, din bugetul de 582,2 milioane de euro, 6,9% era rezervat domeniului cultural. Păstrând proporţiile, la Cluj în 2010 dintr-un buget de peste 860 de milioane de lei, 1 milion de lei a revenit ONG-urilor şi instituţiilor de cultură, puţin peste 1,5 milioane de lei au mers către culte, iar 5,2 milioane de lei către domeniul sport. În total, procentual, contribuţia bugetului de stat în susţinerea culturii ajunge la circa 1%. În acest an, procentul rămâne cvasi-neschimbat, dacă dintr-un buget de peste 970 de milioane de lei, ONG-urile şi instituţiile de cultură au o felie de 950.000 de lei, sportul, 2,4 milioane de lei, iar cultele, 1,5 milioane de lei.
"Laborator al viitorului", cum se prezintă Linz-ul în aplicaţia din 2004, oraşul face referire la diversitatea limbilor vorbite în zonă, a tradiţiilor şi a modurilor de viaţă îmbrăţişate de-a lungul secolelor de locuitorii săi. Cu toate acestea, punctele sale forte marşează pe tehnologie ca metodă de propagare a informaţiei tradiţionale, în contextul secolului al XXI-lea, monopolizat de multimedia. "Linz-ul a jucat un rol de pionierat în acest domeniu: în 1979 Ars Electronica a fost primul festival din lume care a îmbinat actul artistic cu tehnologiile digitale ale viitorului", se spune în aplicaţie. În acelaşi registru municipalitatea face referire la festivalul de muzică contemporană şi imagine Linzer Klangwolke (Nor de sunet - n. red.), care din 1980 are loc în fiecare toamnă pe malul Dunării.

Aplicanţii nu s-au ferit să aducă în discuţie teme istorice controversate, şi anume urmele lăsate de nazism în Austria, cu atât mai mult cu cât Adolf Hitler a copilărit în suburbiile Linz-ului. "Drumul către vitalitatea economică, socială şi culturală de azi nu a decurs fără traume, generate de greutatea istoriei. «Oraş al Fuhrer-ului» sub ocupaţia nazistă, Linz-ul a fost ales drept locaţie pentru o arhitectură monumentală şi proiecte economice ale Reich-ului German. Fundamentele industriei grele au fost create prin dictatură. Exproprierile, munca forţată şi eradicarea dezvoltării armonioase naturale a satelor au dus la transformarea Linz-ului în Oraşul de Fier", se explică actuala faţă a oraşului. Responsabili de trecutul lor, austriecii au ales să facă din ceea ce părea un handicap un plus de unicitate pentru oraşul lor: fideli arhitecturii futuriste monumentale, au aşezat pe ţărmul Dunării, care tranzitează oraşul, sala de concerte Brucknerhaus, dedicată compozitorului postromantic Anton Bruckner, născut la Linz, şi Lentos - Muzeul de Artă - o clădire fascinantă care-şi schimbă culoarea.

În momentul în care pregătirile pentru viitoarea aplicaţie din 2009 au început, municipalitatea a încurajat crearea unui Festival Internaţional de Film, materializat în Crossing Europe, ajuns anul acesta la ediţia a opta. "În industrialul oraş Linz, politica culturală a ţintit înspre a ajuta oamenii din zonă să acceadă la un nivel intelectual superior, lăsând în urmă cotidianul gri şi viaţa de muncă. S-a încercat ca valorile estetice, intelectuale şi umaniste să fie extrase din tradiţiile deja existente", analiza primarul oraşului la vremea respectivă, în 2004, Ernst Koref, citat în aplicaţia mai sus menţionată.

Clujul şi-a anunţat intenţiile de a participa la "concursul" Capitalei Culturale în toamna lui 2010, când a fost creată şi Asociaţia "Cluj-Napoca 2020 - Capitală Culturală Europeană". România a mai fost gazda unui oraş capitală culturală în 2007, iar următoarea ocazie i se oferă în 2020.

Istoricul Capitalei Culturale

Capitala Europeană a Culturii este desemnată de Uniunea Europeană pentru o perioadă de un an calendaristic în care trebuie să organizeze evenimente culturale de prestigiu. Statutul de "Capitală a Culturii" generează beneficii considerabile din punct de vedere cultural, social şi economic şi poate ajuta la dezvoltarea şi modernizarea urbană. Programul privind alocarea titulaturii de Capitală Culturală Europeană s-a numit iniţial Oraşul European al Culturii şi a fost iniţiat în 1983 de o fostă actriţă greacă, Melina Mercouri, ministru al Culturii. Prima capitală europeană a fost Atena, în 1985. În 2007 Sibiul a deţinut acest titlu, alături de Luxemburg, în 2008 ştafeta a plecat către Liverpool (Marea Britanie) şi Stavanger (Norvegia), în 2009 la Linz (Austria) şi Vilnius (Lituania). În 2010 Essen Essen (Germania), Pécs (Ungaria) şi Istanbul (Turcia) au fost capitale culturale, iar în 2011 titlul a mers în Turku (Finlanda) şi Tallin (Estonia).