Rockstar de Cluj : “Adoptată” de Haggard

O tânără din Cluj descoperă viaţa de vedetă rock, după ce a fost selecţionată să cânte în miniorchestra celebrei trupe germane de metal simfonic.

Ştefana Sabău are 27 de ani, a crescut şi a studiat muzica la Cluj, iar acum colindă lumea în turneu cu trupa de metal-rock simfonic Haggard. Ştefana a povestit, pentru ZIUA de CLUJ, ce înseamnă viaţa "on the road", dar şi primele experienţe în compania fanilor.

"Primul meu concert cu Haggard a fost la festivalul medieval de la Bistriţa, în 2010. Înainte cu trei zile stăteam cu Cătălina Popa (flautistă, o altă clujeancă de la Haggard - n. red.) la o cafea. Ea deja cânta de ceva timp cu ei, iar eu o luam peste picior cum că «de ce ea, un rockstar, stă cu mine, un muritor de rând, la cafea». În mod ironic, în seara aceleiaşi zile, primesc de la ea un telefon şi aud întrebarea «Vrei să cânţi cu Haggard peste două zile?»", relatează, cu umor, Ştefana Sabău, absolventă a Liceului de Muzică Sigismund Toduţă din Cluj şi a Academiei de Muzică, secţia oboi. Obişnuită cu partiturile, fata s-a străduit în cele două zile dinaintea experienţei Haggard să transcrie pentru oboi piesele rockerilor nemţi. "Am ascultat piese Haggard cu «alte urechi» decât până atunci. Am numărat măsuri de chitară electrică, de solouri de voci şi instrumente, am pus în portativ, pe note, ceea ce trecea, în general, neobservat. Cu alte cuvinte, am pătruns mai adânc în scriitura muzicală şi am început să văd întreaga performanţă muzicală din punctul de vedere al instrumentistului interpret de pe scenă", spune muziciana. Primul concert a fost un succes, aşa că de atunci face parte oficial din formaţie, mai ales că până în 2013 se va afla la Aachen, în Germania, unde urmează cursurile unui masterat instrumental.

Relaţia cu membrii veterani din trupă s-a consolidat într-o prietenie pe scenă şi în afara ei. "Ne bucurăm întotdeauna de concerte, că ne aduc pe toţi împreună. Apoi mai este şi cântatul propriu-zis; e o plăcere să fim pe scenă, să facem muzică împreună, să ne completăm reciproc, astfel încât să oferim publicului un concert şi un show cât mai de calitate şi, mai ales, multă voie bună", explică rockeriţa. Fanii muzicii sunt cei care dau sarea şi piperul unei astfel de experienţe, mai ales că în Haggard fundalul sonor e asigurat de o miniorchestră din violoncele, viori, instrumente de suflat, pe lângă nucleul electric clasic al unei formaţii. "O urmare a faptului că sunt în mijlocul unei trupe de asemenea anvergură este prezenţa fanilor. Bucuria lor de a-şi face o poză cu tine, de a merge acasă cu biletul de la concert plin de semnăturile tuturor membrilor trupei este incredibilă. Deci fiecare moment e trăit la maximum", spune ea. Venind dintr-o familie tradiţională şi "normală" din Cluj, Fana - cum îi spun prietenii - trebuie să se bată şi cu preconcepţiile privind muzica metal care, în mentalul colectiv, e asociată cu violenţa, drogurile sau sexul. "Foarte multă lume are impresia că cei care cântă rock ar fi satanişti, sadici sau plini de ură. Este o concepţie total eronată. Mi s-au adresat chiar întrebări de genul «Cânţi cu sataniştii?». Oamenii din Haggard sunt prietenoşi, calzi, sensibili, cu simţul umorului. Au însă şi o capacitate paranormală: aceea de a face muzică", spune fata.

Turneul 2011, Dark Symphony ("Simfonia neagră" - n. red.), a dus-o, într-o primă fază, în Olanda, Belgia, iar apoi în Austria, Ungaria, România, Grecia şi Turcia. "Vara e întotdeauna presărată de festivaluri, medievale sau rock, aşa că lunile acestea sunt anunţate festivaluri în Germania, Ucraina, iar, mai târziu, poate şi un turneu în America Latină", îşi povesteşte itinerarul delirant clujeanca "adoptată" de către metalişti.

De la Doom la simfonic

Haggard a fost înfiinţată în urmă cu circa 20 de ani. Mai întâi, a abordat stilul Death Metal, iar apoi s-a consacrat în aşa-numitul stil Symphonic Metal, extrem de greu de definit, practic un amalgam de teme clasice, medievale, dar şi izbucniri Death şi Doom Metal. "Cerinţele de la un oboist profesionist, ca, de fapt, de la oricare muzician din trupă, sunt să fii în stare să cânţi poate şi partitura unui alt instrument, în caz că lipseşte. De exemplu, dacă lipseşte la un concert, să zicem, violoncelistul, altcineva trebuie, la alt instrument, să cânte atât partea sa, cât şi «vocea» absentului. În Haggard se pune mult accent pe partea simfonică a pieselor. Sunt multe solouri de instrumente clasice care necesită un instrumentist cât mai bun care să le interpreteze", explică Fana.