Românul finalist la “Norvegienii au talent” concertează la Cluj VIDEO

Românul finalist la “Norvegienii au talent” concertează la Cluj VIDEO
Bogdan Ota, pianistul care s-a clasat pe locul doi în finala concursului norvegienii au talent din anul 2011, va susţine mâine un concert la Opera Naţională Română din Cluj.

Pianistul le promite clujenilor un concert spectaculos, în care le va prezenta un nou concept de spectacol în care, pe lângă muzică, aceştia vor putea urmări videoproiecţii, dar şi corul Operei Maghiare de Stat şi balerinii instituţiei de cultură. Totodată, artistul va lansa în premieră mondială piesa „Revelations" de pe cel de-al doilea album al său, care va fi cântată de orchestra Nordic Sonata.

„Este un spectacol inedit pentru că ne-am propus să aducem pe scenele din România un alt tip de eveniment, este spectacolul total pentru că ne-am propus o îmbinare între mai multe arte. Ne-am propus un concert în care simţurile să fie asediate şi copleşite în aşa fel încât publicul la un moment dat să nu mai ştie ce să urmărească: pianul, orchestra, videoproiecţia, corul, baletul. Muzica este absolut specială ca şi stil şi prezentare", a declarat Corina Ştefan, organizatoarea concertului care va avea loc astăzi, de la ora 20.00, la Opera Naţională Română. Conform acesteia, la agenţia teatrală mai sunt disponibile 15 bilete la spectacol al căror preţ este de 30 de lei bucata.

Pianistul Bogdan Ota a devenit cunoscut, la nivel mondial, după ce s-a clasat pe locul doi în finala concursului „Norvegienii au talent". „ În 2010, într-o zi de sâmbătă, am fost chemat de fostul meu şef să îl mutăm un fotocopiator în sediul unei televiziuni. Era ziua mea liberă. Am urcat cu utilajul la etaj, iar la coborâre, în lift, era un afiş care anunţa că s-au prelungit preselecţiile la Norvegienii au talent. Prietenul meu a aplicat pentru mine", a povestit Bogdan Ota. El a descris concursul la care a participat ca fiind unul foarte dur. „A fost o competiţie extrem de dură, au fost concurenţi din Pakistan, din Serbia pentru că Norvegia este o naţiune multiculturală. Nu ştiu cum s-a desfăşurat emisiunea „Românii au talent", dar în Norvegia mă întrebam dacă reuşesc să trec de etapă viu, pentru că erau foarte mari emoţiile. Au concurat patru sau cinci pianişti, doi baterişti absolut geniali, chitarişti de chitară clasică care cântau demenţial. Eu când am venit în România mi-aş fi dorit ca bateristul meu să cânte la fel de bine ca unul dintre bateriştii din concurs care avea doar 11 ani", a povestit Bogdan Ota. La finalul concursului din 2011, pentru pianistul român au început să curgă ofertele pentru a cânta în România, dar şi în străinătate. „ În România, nu cred că aveam şansa să ajung atât de sus. În urma concursului „Norvegienii au talent" am primit foarte multe oferte în România şi am avut foarte multe concerte în Anglia, în Norvegia. Acum pregătesc două spectacole în Australia şi altele în Statele Unite ale Americii", a povestit pianistul.

La Cluj, el promite un spectacol extraordinar. „ Pe scenă voi fi eu la pian, orchestra Nordic Sonata, corul şi doi balerini de la Operei Maghiare de Stat. Am apelat la graficieni şi am alcătuit un videoclip pentru fiecare lucrare muzicală. În momentul în care începe piesa, automat începe şi videoclipul pentru că vreau să arăt oamenilor ce am simţit şi ce m-am inspirat când am compus. O să avem foarte multă lumină şi efecte speciale pe scenă. Am îmbinat muzica simfonică cu elemente moderne, cu muzică pop, cu percuţie tradiţională chinezească, cu percuţie de heavy metal", a povestit Bogdan Ota.

Spectacolul este susţinut în exclusivitate de EnergoBit. „ Am rămas impresionaţi de povestea Bogdan Ota, vorbind de la „Norvegienii au talent" şi până la compoziţiile sale ulterioare. Credem în valori frumoase şi Energobit a avut implicare în decursul timpului în susţinerea evenimentelor socio-culturale. Suntem mândri că suntem sponsori unici pentru acest eveniment la Cluj şi îi dorim succes în România şi în străinătate lui Bogdan Ota", a declarat Ionuţ Bârsan, director de marketing al Energobit.

Bogdan Ota: „Eu doar scriu ceea ce a compus universul"

Pe 11 octombrie 2012, pe scena teatrului "M. Eminescu" din Botoşani, oraşul tău natal, ai lansat în premieră internaţională primul tău album intitulat "Day of Wrath". De ce acest titlu ("Ziua mâniei")? Care este povestea celor 11 piese de pe discul produs de Electrecord?

Am simţit dintotdeauna o atracţie irezistibilă faţă de subiectele religioase. Nelinişti metafizice şi întrebări de natură spirituală şi esoterică am avut de când mă ştiu şi îmi amintesc acum că ori de câte ori mă aflam prin preajma vreunui preot pe care-l cunoşteam sau putea fi abordat începeam să-l bombardez cu tot felul de întrebări. Mulţi dintre ei mi-au dat răspunsurile standard, vorbind despre PĂCAT, IAD, RAI, FRICA DE DUMNEZEU, ZIUA JUDECĂŢII, ROBII LUI DUMNEZEU, etc.... E lesne de înţeles că nu mi-am putut însuşi terminologia într-atat încât să şi cred în ea. Prin urmare, la sfatul unor înţelepţi am început să studiez religia şi fenomenul religios. Am inceput cu cele trei volume din tratatul de istoria religiilor scris de Mircea Eliade, apoi un manual de sectologie, o ediţie rară pe care o primisem în dar de la un preot ce preda şi la Facultatea de Teologie din Iaşi şi în paralel cu acestea citeam Biblia şi încercam să aprofundez diverse interpretări ale textelor de acolo. Aşa a început totul în anii 1998-1999. De atunci sunt un pasionat al acestor subiecte. Partea care m-a atras în Biblie de la bun început a fost APOCALIPSA după Ioan, mai precis finalul Noului Testament. Apocalipsa, în traducere din limba greacă, înseamnă REVELAŢIA. Pe lângă descrierile cutremuratoare ale unui sfârşit al lumii aşa cum o ştim noi astăzi, există şi un substrat pshihologic subtil, dar de o însemnătate colosală, dacă vrei să-l vezi, bineînţeles. Ioan ne vorbeşte despre Fiara care se ridică din mare, despre numărul bestiei, despre "păcătoşi", despre lumea distrusă de oameni şi apoi curăţată prin poruncă divină, despre cei patru călăreţi, îngerii care sună din trâmbiţe etc. Dacă vrem să privim asta ca pe o simplă poveste a unui personaj cu o imaginaţie bogată o putem face lesne; dacă vrem să o privim ca pe o coincidenţă istorică cu perioada în care Nero, conducătorul Romei a distrus lumea aşa cum o ştiau ei atunci putem face şi asta, dacă vrem să o privim ca pe un avertisment -ceea ce mulţi recomandă, inclusiv eu, ar fi de preferat varianta aceasta. Sunt de părere că SCHIMBAREA trebuie să înceapă din interior, din noi înşine. Prima dată facem curat în conştiinţă şi în sufletele noastre, apoi în jurul nostru, apoi pe întreaga planetă. Mai pe scurt şi pe înţelesul tuturor am putea apela cu uşurinţă la sintagma mundană "m-am enervat şi m-am pus pe treabă, că nu se mai putea aşa" şi să începem schimbarea. Dacă ai un bordei pe care-l tot cârpeşti, mai devreme sau mai târziu el va cădea peste tine. Daca vrei o casă stabilă dărâmi bordeiul, faci o fundaţie solidă şi apoi construieşti casa. Acelaşi loc e suficient de bun, dacă fundaţia e suficient de trainică. Darul păsării Phoenix l-am primit cu toţii şi ar trebui să abuzam de el. Prin ZIUA MÂNIEI personal mă refer la ziua în care începem schimbarea cu adevărat.

Din zecile de mii de vizualizări de pe YouTube şi de pe site-ul tău oficial http://www.BogdanOta.com deduc că în topul preferinţelor fanilor tăi se găseşte lucrarea muzicală "Story of My Life"? Ce crezi că atrage atât de mult la această piesă? Artistul Bogdan Ota are vreo piesă favorită din materialul inclus pe acest prim album?

Aşa e, am remarcat şi eu că Story of My Life este una dintre preferatele ascultătorilor muzicii mele. Lăsând la o parte melodicitatea şi interpretarea la pian a unei linii melodice personal cred, după cum o spun la toate spectacolele mele, că fiecare se regăseţte în această lucrare muzicală. De aici trag concluzia, universală de altfel, că Story of My Life nu este doar povestea vieţii mele, ci povestea noastră, a tuturor. Cu toţii ne naştem, creştem, învăţăm să mergem, să vorbim, să iubim, să suferim, să fim învingători şi deopotrivă învinşi, cu toţii avem satisfacţii şi frustrări, şi cu toţii ne pregătim să părăsim această lume mai înţelepţi şi mai luminaţi, împăcaţi cu noi şi cu Divinitatea. De aceea spun cu toată convingerea că ceea ce m-a inspirat să scriu piesa aceasta, de fapt m-a inspirat să scriu POVESTEA NOASTRĂ, a tuturor. Pe bookletul CD-ului am făcut şi analogia plimbării Nebunului, cartea cu numărul 0 din Tarot, prin toate cele 22 de Arcane Majore sau portaluri ale sufletului.Nu pot spune că am o anumită lucrare preferată, la urma urmei toate sunt scrise de mine. Aş putea spune în schimb că în funcţie de starea de spirit în care mă aflu în anumite zile, am câte o lucrare preferată.

Criticii de specialitate au întâmpinat dificultăţi atunci când s-a pus problema să încadreze muzica semnată de tine într-un gen anume (într-un final s-au oprit la New Age Symphonic, respectiv Neo Classical). Cum ţi-ai descrie propria muzică dincolo de aceşti termeni mai mult sau mai puţin pretenţioşi?

Simplu: MUZICĂ. Eu mă străduiesc să dau importanţă fiecărui instrument din orchestraţie, fie el unul clasic sau unul de sinteză. În muzica mea nu scot pianul mai în evidenţă faţă de orchestră şi nu am dat orchestrei doar un rol acompaniator niciodată. Eu cred că acompaniez orchestra în egală măsură în care ea mă acompaniază pe mine. Gen muzical? Nu cred în PĂTRĂŢELE şi CUTIUŢE. Cel putin în muzică dintotdeauna am fost "în afara cutiei" şi cred că aşa au fost toţi. Sunt foarte curios dacă, din punctul de vedere al muzicologilor şi criticilor muzicali, la vremea lui Mozart a respectat vreodată în proporţie de 100% o anume formă muzicală. Îmi amintesc că învăţam în facultate la materia "Forme muzicale" despre tot felul de genuri. Forme mono, bi, tri-strofice, reprize, forma de concert, forma de sonată, forma de lied, etc. Ca şi compozitor întotdeauna am găsit aceste lucruri inutile. Eu compun când sunt inspirat, dacă nu am nici o idee bună nu scriu nimic. Câteodată aştept 3-4 săptămâni până acea melodie îşi face loc în mintea şi în sufletul meu, alteori apare instant. Ideea ultimei piese, "Revelations", pe care vreau să o lansez la Cluj în cadrul emisiunii radio "Incursiuni de meloman" şi apoi pe scena Operei Române, mi-a venit la ora 4 dimineaţa. Efectiv m-a trezit din somn, am visat tema principală. Era prea devreme să mă duc în studio să pornesc tot echipamentul şi să o înregistrez astfel încât am scris tema principală în smartphone - să nu o uit - , apoi m-am culcat la loc. Eu aşa fac muzica, nu cred că există reguli, nu cred în ele cum nu cred în genuri şi în încadrări stilistice şi catalogări. Grosso modo pot spune că fac muzică simfonică şi folosesc accente şi efecte sonore moderne. În rest, detaliile mă interesează puţin spre deloc. Uneori spui unei femei un simplu "Te iubesc" şi pentru ea este suficient., alteori faci o întreagă filozofie în jurul acestor două cuvinte şi nu reuşeşti să lămureşti pe nimeni, alteori nu spui nimic - o strângi în braţe şi ea înţelege tot ce ai să-i spui pentru că sufletul vibrează. Există o muzică în interiorul fiecăruia dintre noi, unică, irepetabilă şi inconfundabilă. Acea muzică trebuie să o folosim, acel gen muzical.

Care sunt artiştii pe care îi admiri? Pentru cei care nu au ascultat până acum muzica semnată de tine, te-ai putea gândi la câteva nume sonore ale industriei muzicale contemporane cu care crezi că se aseamănă cel mai bine muzica ta?

Primul disc pe care am învăţat să-l pun singur în anticul pick-up Belarus la doar 3-4 ani a fost o înregistrare cu Uvertura CORIOLAN - Ludwig van Beethoven. Doamne, îmi amintesc şi acum, atîta forţă din muzica aia m-a şocat. Ştiu că am ascultat discul ăla până am tocit şi vinilul, şi doza pick-up-ului. Apoi am trecut la romantici şi post romantici. După aia muzica modernă, muzica serială, dodecafonică, mă cam lasă rece, nu-mi spune nimic. Dacă nu are melodie nu ascult. Mijloacele tehnice sunt făcute să fie exploatate pentru a obţine ceva frumos, nu grotesc. Dintre contemporani îi admir mult pe John Williams, Hans Zimmer, Brian Tyler, Enio Morricone, Vanghelis, Howard Sore - cu toţii compozitori de muzică de film. Ştiţi ce au cu toţii în comun, de ce îi plac şi nu mă satur să-i ascult?! Pentru că muzica lor are MELODICITATE. Deşi mulţi mă vor pune la zid pentru ce urmează să zic - e doar parerea mea şi GUSTUL MEU PERSONAL- o lucrare muzicală fără melodicitate şi muzicalitate NU E MUZICĂ. E ca şi cum ai încerca să pictezi un tablou hidos cu bălegar, dar tehnica folosită e una elitistă. Asta nu-l face o operă de artă. Eu nu aş pune aşa ceva pe perete chit că a fost pictat prin procedee ce foloseau fizica atomică. La fel şi muzica NE PLACE SAU NU NE PLACE.

Cum îţi explici reacţiile emoţionale profunde pe care muzica ta le provoacă ascultătorilor? Există vreun ingredient "magic" pe care îl adaugi compoziţiilor tale astfel încât să obţii acest efect de descătuşare a unor emoţii nebănuite în ascultător?

Ingredientul "magic" despre care vorbiţi e inspiraţia. Forţa divina, dumnezeiască ce mă inspiră şi mă trezeşte noaptea din somn sau mă cheamă din vacanţă în studio în faţa pianului şi a computerului doreşte ca muzica mea să facă oamenii să vibreze asemeni mie. Altfel nu aş fi putut reuşi. Dumnezeu nu mi-ar fi permis. Întotdeauna mă pun în scaunul ascultătorului şi îmi spun "dacă pe mine mă face să vibrez, va vibra şi spectatorul meu, dacă pe mine mă lasă rece ceea ce compun, atunci e clar, piesa nu iese din studio decât în coşul de gunoi". Frederic Chopin a spus cândva: "Arta izvorâtă din durere e la fel de adevărată ca şi durerea". Am citit această sintagmă scrisă pe un colţ de bancă în liceu. Nu ştiu cine a stat în banca aceea înaintea mea şi de unde a făcut rost de acest citat dar de atunci ori de cate ori fac verificarea finală şi dau verdictul dacă o piesă părăseşte studioul spre publicul larg sau nu, îmi vin în minte aceste vorbe şi ascult: este muzica aceasta adevarată sau nu?

S-a constatat cu uimire, în diverse ocazii, că personaje dintre cele mai rezervate şi sobre sfârşesc prin a plânge la recitalurile tale. Sau că publicul reunit la concertele tale (mai ales în spaţii deschise, pieţe) uită să mai respire, cuprins de o trăire aparte. Să îndrăznesc să numesc această trăire "mistică"? Care e percepţia artistului de pe scenă vis-a-vis de acest fenomen?

După cum am precizat şi în răspunsurile anterioare, eu trăiesc acelaşi lucru asemeni celor ce vin să asculte muzica mea. Am aceleaşi emoţii de fiecare dată, fie că performez în faţa a 50 de oameni, fie în aer liber pentru 25.000. E la fel, exact la fel. De fiecare dată interpretez diferit o lucrare muzicală, totul depinde de starea mea de spirit. Notele sunt aceleaşi, muzica nu se schimbă, degetele le mişc cu aceeaşi vitezaăpresiunea degetului în clapă e diferită, căci şi presiunea emoţiilor din sufletul meu e diferită în fiecare zi, respir diferit, ma bucur de fiecare dată altfel şi notele pe care mă întristez sunt şi ele de fiecare dată diferite. Mistic?! poate că da. Nu vreau să fiu un făţarnic şi de aceea recunosc public de fiecare dată: EU NU COMPUN NIMIC! Eu doar scriu ceea ce a compus universul, eu sunt o simplă unealtă şi de aceea vibrez şi eu exact ca toată lumea .

Cum vezi misiunea artistului într-o lume dominată de logică, raţiune şi calcule materiale?

Pe scena de la Bucureşti din Piaţa Constituţiei, în faţa a 27.000 de oameni am auzit pentru prima dată următoarea afirmaţie, făcută de actorul Tiberiu Păun, care m-a introdus publicului în acea zi: "Marii creatori sunt cutia de rezonanţă a universului". Arta e unul din cadourile lui Dumnezeu pentru oameni. Noi cei ce o creăm suntem uneltele prin care Arta ajunge la oameni. Avem, ca toţi ceilalţi, o misiune divină de îndeplinit pentru că am primit de la naştere un dar, un "talant". Păcatul cel mare nu e când îl foloseşti greşit, cu toţii suntem supuşi erorilor. Păcatul capital e când nu-l foloseşti deloc şi îl îngropi. Raţiunea şi calculele materiale ajută ca lumea aceasta materială să rămână într-un echilibru fără de care nu am putea exista. Noi suntem fiinţe carnale finite, pe o planeta finită. Sufletele noastre nu sunt aşa. Aici intervenim noi, artiştii. Noi ne ocupăm de suflete, nu de carne.

Pe 27 februarie 2013, ora 20:00 vei concerta la Opera Română din Cluj-Napoca alături de Nordic Sonata Orchestra într-un spectacol total de sunet, lumini şi efecte speciale. Prin ce este diferit conceptul acestui spectacol de ceea ce se întâmplă în prezent pe scenele din ţară?

Prin faptul că eu, colegii mei şi muzica mea suntem pe acea scenă. Oferta de cultură în România este ENORMĂ. Oamenii au liberatea de a alege. Eu încerc prin toate mijloacele de care pot dispune (căci resursele materiale şi financiare sunt finite, dupa cum am menţionat anterior) să fac un spectacol din care spectatorii să facă parte. De aceea atâta sunet, lumină, decoruri, proiecţii video.

Show-ul de la Cluj promite "Revelaţia". De ce ai ales acest titlu de spectacol? La ce să se aştepte publicul clujean?

Apocalipsa, Revelaţia, Day of Wrath, toate înseamnă acelaşi lucru. Publicul va pleca total schimbat din acea sală de spectacol. Imaginile vor vorbi de la sine, am descris diverse stări sufleteşti atât în muzică, cât şi în grafică, cu ajutorul specialiştilor din domeniul acesta şi cum să vă spun: cu toţii am citit undeva, cândva ceva. Dar vine un anume moment în viaţa noastră când cineva vine şi îţi mai spune acel lucru încă o dată, poate într-un mod mult mai simplu, şi abia atunci ÎNŢELEGI, abia atunci ÎŢI ASUMI ce ai citit şi ai revăzut sau ai auzit de multe ori. Acela e momentul tău, când ceva face "click" în sufletul tău şi începi să faci anumite schimbări.

Ce-ţi doreşti de la cariera ta artistică în perioada imediat următoare? Există în acest sens vreo strategie la care membrii echipei tale de management lucrează în prezent?

Îmi doresc să fac ce am făcut şi până acum: să compun, să concertez, să fiu printre oameni, să iubesc. Strategia de marketing o ştie echipa de marketing. Noi am împărţit treburile în mod foarte clar: eu nu mă bag în economie şi ei nu se bagă în artă. E simplu! Eu fac muzica, spectacolele, scenografia, etc după cum mă taie capul şi ei nu intervin, iar eu nu pun întrebări la care nu doresc să aflu raspunsul căci nu m-ar încălzi cu nimic. Echipa de PR şi management e foarte bună. Jumătate sunt americani, jumătate români. Şi da, ei lucrează la multe strategii în prezent, Dumnezeu o alege pe cea care trebuie şi aceea se va materializa. restul rămân propuneri şi strategii...

 

Etichete
Comenteaza