Scandalul de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, văzut de la Bucureşti

Preşedintele Reţelei Muzeelor din România, Dragoş Neamu, crede că situaţia Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj, închis de aproape doi ani, se datorează unui management prost.

Aflat la Cluj-Napoca pentru a stabili alături de membrii Reţelei Naţionale a Muzeelor din România (RMNM) o declaraţie comună privind refuzul comasării instituţiilor de cultură, preşedintele Dragoş Neamu a vorbit cu ZIUA de CLUJ despre cum ar trebui să arate un muzeu contemporan, dar şi despre situaţia Muzeului de Istorie a Transilvaniei, rămas fără expoziţie şi închis publicului.

Ce presupune această declaraţie comună?
Declaraţia cuprinde argumente împotriva comasării muzeelor în orice formă, de complex muzeal. Clujul a fost un pretext pentru că de-aici s-a plecat, aici s-a propus de către consiliul judeţean. Ei se gândeau să comaseze muzeele din Cluj sub forma unui complex. Şi tot scandalul şi mobilizarea societăţii civile din Cluj, după care reacţia reţelelor active în domeniul muzeelor, au generat o cazuistică care s-a extins la nivel naţional. Drept pentru care noi am zis că pare a fi o temă ce s-ar putea să fie preluată şi de alte consilii judeţene şi decât să mergem în fiecare judeţ cu contraargumente, dăm o declaraţie comună, de la Cluj, care cuprinde poziţia reţelei împotriva ideii de comasare.

De unde a reieşit iniţial această idee şi unde se mai foloseşte în străinătate?
Se foloseşte destul de sporadic şi se practică numai cu muzee care au aceeaşi tematică. Veţi întâlni complexe muzeale ale muzeelor de artă sau casele memoriale ale unor artişti. Dar nu poţi să faci complex muzeal în care să intre în aceeaşi arie un muzeu de istorie, unul de artă şi unul de memorialistică. Gândiţi-vă ce greu este să faci o politică de achiziţii publice în care să nu superi niciunul din aceste muzee care se transformă în secţii. Poate vor fi tendinţe în funcţie de director care să tragă mai mult spre etnografie, să zicem, şi atunci secţia de artă va spune: Păi, stai puţin, de ce ai stabilit această poziţie de achiziţii, poate arta e mai importantă! Nu mai spunem că genul acesta de restructurare şi tăieri bugetare nu contribuie în niciun fel la stimularea economică a complexului, dimpotrivă, investiţia contribuie la aşa ceva. Eu aş înfiinţa departamente de marketing, de programe educative...

Cum ar trebui să arate, în opinia dvs., un muzeu modern, viu?
Din punctul meu de vedere, un muzeu performant, valid, care are toate calităţile muzeului secolului XXI, nu mai este unul templu, este un muzeu-agora, un muzeu care interacţionează permanent cu comunitatea, se consultă permanent cu comunitatea şi cu publicul în tot ce ţine de proiecte expoziţionale. Un muzeu care are toate tipurile de servicii pe orizontală necesare pentru a transforma o vizită într-o experienţă plăcută, cafeterii, art-shopuri, programe educative, centre de creativitate. Sunt acele muzee care au toate departamentele necesare, cel de marketing - care aduce cel puţin 25% din veniturile unui muzeu, Departamentul educativ, departament de PR. Toate aceste lucruri puse la punct sub aspectul unei infrastructuri culturale şi economice şi tehnologii.

Câte muzee din ţară arată aşa?
Foarte puţine. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă datorită dependenţei lor de mediul politic, economic, legislativ. Şi dacă mediul legislativ este unul prost croit, legile nu sunt suficiente şi sunt permisibile sau, dimpotrivă, sunt restrictive, nu mai poţi să dezvolţi toate aceste lucruri. Sunt situaţii în care legea, fiind interpretabilă, ordonatorul de credite consideră o ilegalitate să înfiinţezi o cafeterie sau un restaurant într-un muzeu, sau un cinematgraf. Noi propunem modificarea Legii muzeelor, în care să reglementăm şi să dăm nişte acte normative care să corecteze aceste insuficienţe ale legii. Încercăm să organizăm întâlniri cu ordonatorii de credite în care să explicăm care sunt oportunităţile de dezvoltare şi cum ar trebui să încurajeze, să lase preţurile libere, negociate doar de muzee, să nu intervină consiliile judeţene să fixeze preţul biletelor. Preţuri care sunt... modice. În străinătate, preţurile biletelor acoperă circa 30% din venituri. Or, din veniturile care sunt obţinute din vânzările de bilete la noi nu cumperi nici hârtie igienică.

Sunteţi la curent cu situaţia Muzeului de Istorie din Cluj?
Cu partea de management, vă referiţi? (actualul director, Ioan Piso, a fost destituit şi repus în funcţie de trei ori în ultimii patru ani - n.red.)

Mă refer la faptul că e închis de aproape doi ani.

Este un caz foarte greu de rezolvat pentru că acolo nu s-au respectat nişte etape fireşti într-un proces de schimbare a managementului, de schimbare a expoziţiei, de negociere a contractului de reamenajare. Este aceeaşi situaţie care se întâmplă şi la Antipa. Lucrările întârzie foarte mult, nu au fost finalizate. Şi, oare, e o întâmplare că lucrează acelaşi prestator? (SC Artex Services International - n.red.). Răspunsul îl găsiţi dvs.

Cei care au atribuit contractele de reamenajare societăţii Artex Services, în baza unor contracte de drepturi de autor, au spus că e singura societate din ţară care se ocupă de aşa ceva. Mai există în România astfel de societăţi? Cum e prestatorul de la Cluj şi Bucureşti?
Nu aşa se gândeşte. Sunt multe firme de arhitectură care pot face reamenajări de muzee. Este adevărat că prestatorul în cazul Antipa şi al Muzeului Transilvaniei de la Cluj este singurul care are servicii integrate de asigurare de opere, transport de opere de artă, branding de muzeu, expoziţie şi management de muzeu. Dar anumite servicii gen design interior sau din punct de vedere conceptual... sunt atâtea firme de arhitectură mult mai performante care pot face treaba.

Contract de 11 milioane de euro, rămas în aer

La sfârşitul anului 2009, administraţia Muzeului de Istorie a Transilvaniei a atribuit un contract de reamenajare a expoziţiei şi modernizare a clădirii din Piaţa Muzeului, în baza Legii drepturilor de autor, unei societăţi bucureştene agreate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Valoarea acestuia, de 11 milioane de euro, nu a putut fi justificată nici de prestator şi nici de beneficiari. Sesizate de actualul director, Ioan Piso, repus între timp în funcţie, Curtea de Conturi şi Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) cercetează încă forma contractului, astfel că lucrările au fost întrerupte, în timp ce expoziţia şi tezaurul sunt închise în subsol.