Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit în prima zi a noului an

Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Vasile cel Mare.

Anul Nou începe cu sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini, considerat „păzitor de duhuri rele”. A fost numit ocrotitorul săracilor, iar pe 1 ianuarie se repectă unele tradiții și obiceiuri.

Astfel, 1 ianuarie este ziua în care fetele pun punți pentru a visa bărbatul cu care se vor căsători. Punțile sunt făcute din rămurele de măr dulce, construite din două crenguțe, care sunt, mai apoi, plasate în locuri ascunse. De ele se leagă un mănunchi de busuioc, o pară de argint legată cu un fir de ață roșu, un inel, o batistă și un șir de mărgele.

Bătrânii spun că esti norocos daca stranuti in seara de 1 ianuarie. Altii ziceau ca cei care nu stranuta cu aceasta ocazie, anul ce va veni nu va fi foarte bun pentru ei. Capul familiei trebuia sa-i dea bani celui care stranuta, astfel are si el noroc.

In folclorul romanesc, exista credinta ca este bine sa cosi de Sfantul Vasile, intrucat vei avea mare noroc in noul an, iar persoanelor carora le-a venit vremea de insuratoare vor gasi persoana potrivita cu care sa-si petreaca viata si vor fi foarte fericiti.

Traditia populara spune ca de Anul Nou se innoiesc toate si de aceea oamenii trebuie ca in prima zi din an sa-si puna un gand bun, ca sa le mearga bine tot anul: „Atunci sa te pazesti sa nu te superi, sa nu te sfadesti, sa fii vesel si tot anul asa vei fi”.

Daca musafirii care vin in vizita de Sfantul Vasile sunt saraci, sarac iti va fi anul, daca sunt bogati atunci anul va fi un an imbelsugat.

 În ziua de Sfântul Vasile cel Mare este bine să verşi vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac, ca să ai noroc tot anul. Tradiţia populară mai spune că ai noroc dacă prima persoană care intră în casă de 1 ianuarie este bărbat.

Numele Vasile este foarte răspândit în toată lumea creştină. Acesta provine din grecescul „basileios”, care la rândul lui înseamnă „rege”, „împărat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius.