Sibiul, de la Cioran şi Chagall la Facebook şi francezi pe catarige

Aşa cum ne-au promis organizatorii încă din prima zi, Festivalul de Teatru de la Sibiu ne aduce pe parcursul său spectacole şi teme legate de preocupările lumii contemporane.

Primul dintre cele propuse pentru discuţiile de început de săptămână vorbeşte despre ieşirea din copilărie şi izolarea în lumile virtuale tot mai prezente în vieţile secolului XXI. Spectacolul "Tristeţile Căpcăunilor", în regia lui Fabrice Murgia Murgia de la Teatrul Naţional din Bruxelles, prezintă mărturiile a doi adolescenţi care pe parcurs pierd contactul cu realitatea, migrând în lumea tehnologiei - internet, Facebook, My Space, după cum explică unul dintre actorii principali în discuţia cu publicul de la Sibiu, David Murgia, care este fratele regizorului: "Vorbeşte despre cum adolescenţii se pot arma cu bombe în această lume tehnologică pentru că nu sunt ascultaţi şi preferă să se izoleze în această lume tehnologică".

Povestea despre tehnologie este pusă în scenă cu tehnologie: cei doi adolescenţi se află în două cutii negre, iar deasupra este plasată o proiecţie webcam, de fapt aceasta fiind şi una dintre interogaţiile pe care le ridică spectacolul. "Ce preferăm să privim - imaginile sau actorii? Imaginea de webcam e foarte clară, dar avem multe detalii şi la nivelul actorilor", detaliază Murgia. Actorii improvizează pe scenă, tehnicienii de imagini improvizează şi ei, la fel şi cei responsabili de muzică. Spectacolul îşi propune să redea trecerea de la copilărie la maturitate, gândurile în transformare şi preocuparea despre cum facem să ne păstrăm visele. Actorul din Belgia şi moderatorul discuţiilor cu publicul de la Sibiu, Octavian Saiu, au anunţat că următorul proiect pregătit de fraţii Murgia va fi realizat în colaborare cu Teatrul Radu Stanca din Sibiu şi va trata tema exilului.

Al doilea spectacol propus pentru discuţiile de luni a schimbat puţin registrul: despre actualitate şi inactualitate. "Ispita Cioran" (regia Gavriil Pinte) vine la Sibiu în anul în care se împlinesc 100 de ani de la naşterea filozofului. "Cioran pare foarte cunoscut, dar e cunoscut superficial, prin nişte clişee, unele alimentate chiar de el. Am vrut să mergem dincolo de Garda de Fier, de scandalurile cu aducerea manuscriselor în ţară. Cioran e un ghem de contradicţii. Lumea îl cunoaşte drept apologetul sinuciderii. Fals! Tot el e cel care a spus că viaţa este suportabilă pentru că există ideea sinuciderii. Se ştie că în opera lui se regăsesc accente blasfemice, se vorbeşte de Demiurgul cel rău, dar, pe de altă parte, Cioran vorbeşte despre "a te pierde în Dumnezeu"", a explicat regizorul Gavriil Pinte. Ca abordare a textului, acesta a precizat că şi-a propus să păstreze cât mai fidel textele lui Cioran. "Jumătate din scenariu este compus din ceea ce am găsit Caiete. Ne-au de mare folos şi interviurile", a spus Pinte.

În contradicţiile cu trendul preocupărilor actuale ale regizorilor care mizează mult pe imagine şi ancorare în realitate, Pinte preferă o altă abordare, a explicat Saiu. "E destulă realitatea în jurul nostru, n-are nevoie de reflectare şi în teatru. Spectacolele mele se nasc din conflictul cu realitatea, vreau să pun realitatea să joace. Există totuşi şi elemente de teatru realist. În afară de cei care se uită la telenovele, spectatorii nu se identifică cu personajele, dar fac analogii, se naşte un set de analogii. Provocarea, în lumea noastră, este - cred eu - să fii inactual. De actualitate sunt ştirile de la ora 5. Sper că piesa este argumentul că nu am făcut ceva altfel doar ca să fiu altfel", a spus Pinte.

Pentru "Ispita Cioran", regizorul a folosit o abordare mai veche, de acum trei ani, când a pus în scenă "Un tramvai numit Popescu", ambele spectacole fiind jucate în... tramvai. "Mi se pare cel mai poetic mijloc de locomoţie terestru. Spectatorii sunt musafirii noştri", a explicat Pinte. Spaţiul neconvenţional, tramvaiul care merge de la Sibiu la Răşinari (locul de naştere al lui Cioran), are multiple efecte, şi ca decor, şi ca efect asupra spectatorilor. "Pentru spectatorul de pe locul 7, spectatorul de la locul 5 devine actor, e parte din spectacol", a spus Pinte. "În spectacol e important cât teatru există, nu cât text e. Dacă ar conta doar textul, aş scrie scenariul şi vi l-aş trimite prin poştă. Teatrul e ceea ce nu se poate povesti doar în cuvinte", şi-a prezentat regizorul viziunea.

În paralel, teatrul continuă şi pe stradă. După-amiaza de duminică a fost populată de "Creaturi bestiale şi strălucitoare", adică de artiştii trupei franceze Malabar, care au defilat pe catarige pe pietonala Bălcescu. Spectatorii ajunşi la Teatrul Radu Stanca pentru o piesă în mediu mai convenţional au putut înainte de spectacolul programat chiar să îi vadă pe francezi din nou, de data aceasta în curtea interioară a instituţiei, devenită loc de dat jos de pe catarige şi de schimbare a costumaţiei. La "Omagiu lui Chagall" (Polonia, regia Adolf Weltschek), jucat la "Radu Stanca", spectatorii au avut parte de o piesă cu măşti, marionete, instalaţii video şi teme inspirate din picturile artistului Marc Chagall.

Luminiţa SILEA (Sibiu), Kristina REŞTEA (Sibiu)