Soţia lui Apostu făcea afaceri doar cu firmele care aveau contracte cu Primăria şi a trecut pe la birou o singură dată, în 4 luni VIDEO

Soţia primarului Sorin Apostu, aflat în arest preventiv pentru luare de mită în formă continuată, nu avea niciun fel de activitate în afara consultanţei juridice pentru firmele care aveau contracte cu Primăria, şi a trecut pe la birou o singură dată în patru luni, arată procurorii anticorupţie.

„Analiza activităţii zilnice a învinuitei A. M.U. (Monica Apostu-n.red.), aşa cum rezultă ea din probaţiunea dosarului, cu referire la interceptări şi supravegheri operative efectuate pe parcursul lunilor iulie - noiembrie 2011 cu autorizarea Curţii de Apel Cluj duce la concluzia clară că aceasta nu a desfăşurat nicio activitate specifică domeniului consultanţei juridice", se arată în motivarea instanţei care a dispus arestarea preventivă a lui Sorin Apostu, citându-i pe procurori. „Astfel pe parcursul a patru luni de zile, învinuita a fost prezentă o singură dată la cabinetul său avocaţial şi doar pentru câteva minute la o discuţie cu colega sa, avocat", arată aceştia.

De asemenea, din actele cabinetului de avocatură al Monicăi Apostu rezultă că, singurii clienţi ai acesteia sunt societăţi comerciale aflate în relaţii contractuale cu Primăria din Cluj-Napoca. Procurorii citează fişa fiscală 394 a Monicăi Apostu depusă la organele fiscale, de unde rezultă că, în perioada 2008-2011, aceasta a încasat sume de bani de la o societate care, anul trecut, a obţinut de la Primărie autorizaţia de construire, în acest an fiind inaugurat un mare complex comercial al acestei firme, şi de la doi dezvoltatori imobiliari, care au obţinut de la Primărie autorizaţii de construire.

„De asemenea, învinuita A. M.U. nu a avut întâlniri cu reprezentanţii societăţilor comerciale cu care are încheiate contracte de consultanţă, cu excepţia momentelor de remitere a facturilor, întâlnirile fiind fără excepţie la domiciliul său şi extrem de scurte, de ordinul minutelor", susţin procurorii. În schimb, arată procurorii anticorupţie, Monica Apostu discuta cu contabila sa despre sumele de bani încasate şi ţinea personal o evidenţă. Probă în acest sens este o convorbire telefonică:

A. M.U (Monica Apostu).: Da?
G. E.: Ultima zi este 16.08.
A. M.U.: 16.08 ultima zi care-o avem, da?
G. E.: Da. Şi numărul 16. Deci 17...
A. M.U.: Deci urmează 17 începând cu 16.08.
G. E.: Deci 17.08 sau 16, dac-ai mai avut operaţiuni.
A. M.U.: 16.08 pe august şi-n septembrie la zi, da, bine.
G. E.: Da.
A. M.U.: Să te uiţi un pic la tine, dacă eşti drăguţă...
G. E.: Da.
A. M.U.: Dacă poţi şi eşti cu ele-n faţă.
G. E.: Imediat îs cu ele-n faţă. Da.
(...)

G. E.: Ai... ştii ce ai, ai aşa: în 1.08... să-ţi zic sumele?
A. M.U.: Zi-mi sumele, că...
G. E.: 26.195...
A. M.U.: Numa' un pic, stai să-mi scot biletul şi eu...
G. E.: Da, da, da.
A. M.U.: Stai, c-acuma nu mi-am scos eu biletul.
G. E.: Nu-i nimic.
A. M.U.: Acuma nu-s eu pregătită. Tu zi-mi-le numa'. Zi.
G. E.: Ai scos biletul?
A. M.U.: Am scos biletul, da.
G. E.: 26.195. Să-ţi zic şi de la cine sau bifezi?
A. M.U.: Nu, nu, da' să-mi spui... tu spune-mi suma...
G. E.: 26.195...
A. M.U.: Deci 26.195, asta în întâi august?
G. E.: Da.
A. M.U.: Da. Trebe' să-mi zici dup-aia fără TVA, ştii, îmi faci tu socoteala. Dup-aia?
G. E.: Da. În 9 august 5.000. Îi factura din 1.07.
A. M.U.: Da.
G. E.: În 12 august... da' tu pe august plăteşti acuma?
A. M.U.: Păi eu sunt în septembrie acuma.
G. E.: Da.
A. M.U.: Ştii? Şi eu plătesc luna august, cu o lună în urmă.
G. E.: A, da, da, da.
A. M.U.: Ştii ce zic? Înţelegi?
G. E.: Ştiu, ştiu, deci cu o lună în urmă. Ţi-am mai spus în 12 august...
A. M.U.: Mi-ai spus, deci mi-ai spus 26.195, mi-ai spus 5.000...
G. E.: Şi 14.880.
A. M.U.: Aia da.
G. E.: Şi eu atâta am la mine.
A. M.U.: 880, da?
G. E.: Da.
A. M.U.: 880, da.
G. E.: 14.880.
A. M.U.: Asta ai tu la tine, da?
G. E.: Da, da.
A. M.U.: No, bun şi eu am ceva? Stai să văd.
G. E.: Să vedem dacă ai tu şi să facem calculul.
A. M.U.: Şi să-mi faci socoteala, totalul şi să-mi scoţi TVA-ul.
G. E.: Da, da, da.
A. M.U.: Apăi eu nu ştiu ce-am avut, eu am avut alte sume aicea tu, eu cred că asta o lună care am plătit-o deja. Eu am avut alte sume, bine că n-am mers cu asta. Eu am altceva, nu ştiu-s cu ăstea.
G. E.: Ce sume ai, să ne uităm pe iulie?
A. M.U.: Eu am... te uiţi? Eu am 15.407...
G. E.: Ne uităm pe iulie.
A. M.U.: Uită-te să văd, că le-am plătit? Da' le-am plătit sigur. Nu-s normală nici eu, că nu mi-am scris luna.
G. E.: Ne uităm pe iulie ce ai. Ce sume ai pe iulie?
A. M.U.: Stai să termin... vrei să terminăm cu ăstea sau ne uităm pe iulie?
G. E.: Hai să terminăm cu astea şi pe urmă... ai un 5.000 pe iulie, ai... toată luna iulie. 14.880 ai de pe iulie, 5.000 şi... şi-atâta ai avut.
A. M.U.: Da' oare unde am eu 15.407 şi 10.788?
G. E.: 15.000 o fi fără TVA.
A. M.U.: Nu, ăla-i fără TVA îi 12.425...
G. E.: 12.425, ne uităm la facturi.
A. M.U.: Am 12.400... eu aşa-mi amintesc, am 4 sume. 12.425, 8.700, 4.032,26 şi 12.000. Ce dracu-i...
G. E.: E altă lună? 15.407 ai zis una?
A. M.U.: Da, o factură, da.
G. E.: Îi din 30.07. 10.788 din 14.07 şi 9.880 din 1.07, deci era luna iulie.
A. M.U.: Deci asta-i luna iulie înseamnă?
G. E.: Da, da' nu ţi-s încasate.
A. M.U.: Nu mi-s încasate, nu?
G. E.: Nu ţi-s încasate.
A. M.U.: Aaaaaa, ştiu ce-am făcut! Vai, ce proastă îs! Stai, că mi-am amintit, L.. Ştii ce-am făcut? Vai, nu mi-s încasate. Ştii ce-am făcut? Mi-am amintit. Vezi, o trecut timpul. Mi le-am notat eu când am făcut facturile sumele fără TVA.
G. E.: Ca să ştii, da.
A. M.U.: Ca să ştiu, da' nu mi-s încasate. Deci aia-i, nu mi-s încasate deci, aşa-i? Nu.
G. E.: Şi 26.195 îi suma la 10.700, la factura din 14.07 şi 30.07.
A. M.U.: Am înţeles.
G. E.: Acuma ţi-s încasate în 1 august.
A. M.U.: Da, ai zis 1, 12 şi nu mai ştiu cât, alea 3.
G. E.: 5.000 în 9 august şi 14.880 în 12 august.
A. M.U.: Bun, eu din 16 august nu mai am nimic aici la mine.
G. E.: Nu mai ai nimic, atunci să scot valoarea...
A. M.U.: Deci poţi să-mi faci... Te rog.
G. E.: Fără TVA.
A. M.U.: Să-mi faci totalul şi să-mi scoţi valoarea fără TVA, să mi-o dictezi şi aia-i tot.
G. E.: Da, de la total.
A. M.U.: Ioi, ce figură îs, doamne.
G. E.: Trece timpul.
A. M.U.: O trecut timpul şi eu... când vin la tine ştii ce trebe' să fac? Să facem o... să văd ce nu-i încasat, trebe' să ne uităm un pic împreună.
G. E.: Da.
A. M.U.: Să vedem, să trag un pic de urechi, că văd că nu mi-s încasate unele şi nu-mi convine.
G. E.: Mi se pare normal.
A. M.U.: Nu?
G. E.: Stai să iau ceva de scris.
A. M.U.: Da, da, da, aştept, stai liniştită. Vai, ce bine că te-am sunat, vezi?
G. E.: Păi trebuie de fiecare dată.
A. M.U.: Mai bine verifici, vezi?
G. E.: Ai ceva de scris?
A. M.U.: Da.
G. E.: 37...
A. M.U.: Cât?
G. E.: 37.157, 26.
A. M.U.: 36...
G. E.: 7, după 6.
A. M.U.: 37 ai zis?
G. E.: Da. 157, 26. Da' cred că numa' 157 trebuie să raportezi.
A. M.U.: Nu, că eu pun de obicei şi virgulă.
G. E.: Pui şi virgula? Atunci 37.157,26.
A. M.U.: Deci 37.157, 26, da?
G. E.: Da, da.
A. M.U.: No, bine, draga mea.
G. E.: Mâine definitivez un control, miercuri poţi să vii, miercuri dimineaţa cu documentele? Că mâine nu ştiu cât... sau dacă vii mâine la prima oră, că la 10 trebuie să fiu la control.
A. M.U.: Mai bine miercuri, dacă nu te deranjează.
G. E.: Ca să nu ne stresăm. Nu mă deranjează.
A. M.U.: Bine, bine.
G. E.: Nu te mai sun. Sau să te sun miercuri dimineaţa să-ţi amintesc?
A. M.U.: Păi nu.
G. E.: Rămâne pe miercuri dimineaţa.
A. M.U.: Da' sigur.
G. E.: Bine, o zi bună.
A. M.U.: Mersi. Te pup. Mersi.
G. E.: Şi eu. Servus.
A. M.U.: Pusi, pa, pa, pa.