Strada din centrul Clujului care îți provoacă amețeli

Pavajul de pe strada Bolyai, situată în inima Cluj-Napoca, generează această iluzie optică în urma renovării, ca tribut adus matematicianului János Bolyai, al cărui domiciliu natal este pe aceeași stradă.

„János Bolyai s-a născut pe această stradă, iar acest pavaj este un joc cu piața (oricum e plat). Daca va place, respecta munca lui Bolyai. Acest joc se bazează pe teoria geometriei schimbării paradigmei de Bolyai și Lobacivsky, geometrie hiperbolică. Deci este intenționat și poate fi interpretat ca un fel de omagiu. Poate vor spune povestea familiei Bolyai mergând pe acea stradă pe baza acestui lucru. Dacă ar exista o stradă Euclidez, paralelele ar fi “perfecte”,  a scris consilierul local Rácz Béla-Gergely.

Municipalitatea transformă strada Bolyai, din apropierea pieţei Unirii, în stradă pietonală, alături de alte câteva străzi din centrul oraşului, iar lucrările de renovare, al căror termen a fost prelungit de mai multe ori, ar trebui să fie finalizate până la sfârşitul lunii aprilie.

Cine a fost János Bolyai?

János Bolyai(1802-1860)-matematician maghiar din Transilvania, care, independent de Lobacevski, a creat prima geometrie neeuclidiana. S-a nascut la 15 decembrie 1802, la Cluj, tatal lui fiind matematicianul Farkas Bolyai. De la tatal lui a mostenit interesul pentru postulatul al V-lea al lui Euclid, conform caruia printr-un punct poate fi trasata numai o singura dreapta paralela la o dreapta data.

De-a lungul timpului multi geometri incercasera fara succes sa-l demonstreze,printre acestia numarandu-se si tatal sau care,nereusind nici el dupa 20 de ani de incercari,l-a avertizat de dificultatile care-i stateau in cale. Cu toate acestea János n-a renuntat, si, în 1823, dupa incercari zadarnice de a demonstra axioma euclidiana(cel de-al V-lea postulat,numit al paralelelor),i-a venit ideea de a construi o noua geometrie fara axioma paralelelor, numita de el geometrie absoluta.

Opera sa fundamentala “Appendix” a ramas o vreme aproape uitata, pana cand Richard Baltzer in lucrarea sa “Elemente de matematica”(1867), dezbatand lucrarile lui Bolyai si Lobacevski, le-a readus in atentie, in acelasi timp cu Jules Honel,care a tradus in franceza cartea lui Lobacevski(1867) ,facand o corespondenta intre aceasta si “Appendixul” lui Bolyai(1868).

Dar recunoasterea deplina a meritelor lui Bolyai(mai putin norocos decat Lobacevski) i-a fost adusa de lucrarile lui Eugenio Beltrami(1868) si de Felix Klein(1871), care au stabilit conexiunile dintre geometria lui si relatiile trigonometriei sferice.Pasul urmator a fost facut de Bernhard Riemann(1826-1866), care in celebra lui teza de doctorat “Ueber die Hypothesen,welche der Geometrie zue Grundeliegen”(Despre ipotezele care stau la baza geometriei), prezentata in 1854,dar publicata in 1868, a introdus un al doilea tip de geometrie neeuclidiana(in care a presupus ca spatiul este nemarginit, dar finit,idee preluata de Einstein in stabilirea bazelor teoriei relativitatii generalizate), care corespunde cazului in care suma unghiurilor unui triunghi este mai mare decat doua unghiuri drepte.