TIFF şi Comedy Cluj ţin vie o profesie uitată în ţară. Ultimul recondiţioner de peliculă e la Cluj. Vezi cum munceşte VIDEO

O clujeancă e ultimul recondiţioner de peliculă din ţară. De doi ani, doar festivalurile de film din Cluj mai reactivează această profesie.

Mariana Nistor e proiecţionist la cinematograful „Florin Piersic", dar până în urmă cu doi ani a fost recondiţioner şi controlor de pelicule, timp de 30 de ani. Toate peliculele ce erau proiectate în cinematografele din Ardeal treceau prin mâna sa şi ale colegelor sale - şi nu sunt puţine. Fiecare 33 de minute de film se traduc în 1.000 de metri de peliculă - adică fiecare producţie cinematografică de 90 de minute are o lungime de trei kilometri. Toţi aceştia au trecut prin mâna sa - dacă pelicula era ruptă, aceasta trebuia lipită, la fel şi dacă perforaţiile de la marginea filmului erau deteriorate.

La bancul său de lucru de pe strada Tipografiei, Nistor are doi rulmenţi pe care montează rolele de film ce urmează să fie verificate şi, dacă e cazul, reparate. Între acestea, şi-a pus la îndemână un perforator dotat cu adeziv plastic. Când o rolă se termină şi începe alta, cu îndemânare de prestidigitator Nistor pune scoci-ul între pelicule şi îl taie cu perforatorul. Aşa rezolvă şi eventualele găuri rupte de la marginea filmului.

„Au mai fost recondiţioneri de film în ţară, dar am rămas ultima", spune ea. „Au mai fost în Iaşi - acum nu mai sunt, în Bucureşti, Timişoara şi la noi în Cluj, dar eu sunt singura acum". În fapt, o dată cu digitalizarea cinematografelor, nici Nistor nu mai recondiţionează filme cum făcea în urmă cu 15 ani. „Acum filmele de la cinema sunt toate digitale, mai recondiţionez pelicule doar la festivalurile de film, TIFF şi Comedy Cluj", spune ea.

Se aştepta la întrebarea despre câte pelicule a recondiţionat de-a lungul carierei, dar chiar şi aşa, nu ştie să răspundă. „Mii, în orice caz", spune ea.

Până în urmă cu 15 ani toate peliculele ce ajungeau la Cluj erau depozitate pe strada Maiakovski, în Dâmbu Rotund, unde ziuadecj.ro a arătat că depozitul a fost vandalizat, însă vandalizarea acestuia l-a făcut cu atât mai atrăgător pentru cinefili. Aici, până când depozitul să se închidă, lucrau simultan 12 astfel de recondiţioneri de filme. „Acum toţi ceilalţi s-au reprofilat, s-au pensionat sau au plecat din ţară în Spania", spune Nistor. „Am rămas doar eu".

Ea recondiţionează pelicule doar la festivalurile de film TIFF şi Comedy Cluj, în rest e proiecţionist la cinematograful „Florin Piersic". La festivalul de film Transilvania, de exemplu, prin mâna sa trec un sfert dintre producţiile proiectate - celelalte trei sferturi sunt livrate în format digital - şi durează zece zile să le controleze pe toate. Aceasta, doar înainte de festival. După încheierea acestuia, durează alte zece zile pentru verificarea peliculelor înainte ca acestea să plece de la Cluj.

Toată această muncă cu pelicula era necesară când cinematografele erau dotate cu aparate de proiecţie pe film, dar a devenit inutilă o dată cu digitalizarea. Până în urmă cu 20 de ani, aceasta era cu atât mai necesară cu cât suportul pentru film era triacetatul de celuloză. „Triacetatul se rupea mult mai uşor, de la o vreme a fost înlocuit cu poliesterul, care era mai rezistent", spune Nistor.

Înainte de a încheia discuţia cu reporterul, în atelierul de pe strada Tipografiei, şi înainte de a se întoarce la cinematograful Florin Piersic pentru a porni o nouă proiecţie, Nistor constată cu părere de rău: „cel mai mare regret e că s-a terminat, meseria asta nu mai există".