Viaţă de alpinist:o lună de zile fără noapte

Cei doi alpinişti clujeni care au escaladat vârful Denali din Alaska - America de Nord au prins vara polară, când temperaturile ajung la “numai” minus 40 de grade.

Ovidiu Raţiu şi Vasile Cipcigan s-au întors la Cluj victorioşi, după o expediţie "aproape" de Cercul Arctic, amintind de primii exploratori şi de romanele lui Jules Verne: s-au luptat cu lipsa aerului, cu crevasele care îi puteau înghiţi la orice pas şi au răzbit până la 6.194 de metri, pe vârful Denali (McKinley) din Alaska - SUA. Întreaga expediţie s-a desfăşurat "pe lumină", pentru că aici, vara, soarele nu apune.

Cei doi alpinişti clujeni, membri în echipa de salvamont judeţeană, au reuşit să atingă vârful în 2 iunie, la ora 17:47, după o ascensiune de trei zile. Fotografiile realizate în timpul urcuşului te lasă fără suflare. "Din păcate, fotografiile nu pot transmite senzaţia de lumină extraordinar de puternică şi frigul", spune Ovidiu Raţiu. Din pricina temperaturilor scăzute, de până la 40 de grade cu minus în orele nopţii, cei doi temerari spun că abia au reuşit să doarmă, cu tot echipamentul performant, termo-izolator. De altfel, taberele în care exploratorii din toate ţările lumii se adună pentru aclimatizare sau odihnă în timpul escaladelor sunt mici "cătune" de gheaţă, formate din pereţi din zăpadă ridicaţi pentru a apăra corturile de vântul care suflă cu peste 100 km/h. "Soarele era atât de puternic, încât prima grijă când ieşeam din cort era să ne punem imediat ochelarii de altitudine. Dacă rămâi în soarele gol, chiar şi câteva minute, este periculos să îţi arzi corneea", mai spune Raţiu.

Cei doi salvamontişti care au atacat anul trecut şi cel mai înalt vârf de pe continentul european, Elbrus, din Caucaz, susţin că experienţa Denali a fost extremă în mai mare măsură, chiar dacă au calculat la milimetru riscurile. "A fost mai dificil pentru că aici nu puteai să te retragi la fel de repede în tabăra de bază", a precizat Vasile Cipcigan, arătând că în cazul unei furtuni puteai rămâne blocat zile în şir. Crevasele au fost cele care le-au dat cel mai mult de furcă acestor cutezători. La coborâre, au executat ultima porţiune din traseu pe burtă, trăgând după ei o sanie cu provizii şi echipament, pentru că zăpada pe care mergeau era fragilă şi se surpa înghiţindu-i până la brâu. "Tot traseul l-am făcut asiguraţi cu frânghie, unul de altul. Dacă unul cade într-o crevasă, celălalt se aruncă pe burtă, cu capul în zăpadă, ca să-i stopeze căderea", spune Raţiu.

Deşi ascensiunea clujenilor s-a petrecut la începutul sezonului de acces pe muntele Denali, statisticile indicau deja şapte decese ale unor alpinişti. Sezonul durează până în luna august, iar regulile impuse de "rangerii" americani sunt extrem de stricte: în Parcul Naţional Denali toate echipajele de căţărători sunt verificate la echipament, iar în interiorul rezervaţiei este interzis să laşi sau să arunci fecale. Fiecare explorator primeşte un recipient şi o pungă cu numere de ordine pentru a curăţa totul după el, în caz contrar fiind amendat cu 300 de dolari.

Expediţia celor doi clujeni a fost acompaniată de o echipă independentă din Sibiu. Cipcigan şi Raţiu plănuiesc pentru luna ianuarie 2012 o altă expediţie în America de Sud, pe vârful Aconcagua, şi vor insista să cucerească anual câte unul dintre cele mai înalte şapte vârfuri de pe toate continentele.