Alt FILM DE GROAZĂ la Gine 1: "Inuman și absurd să îți fie frică de personalul medical, care ar trebui să fie acolo pentru tine. ZERO EMPATIE/ Parizer şi pateu, saltea ruptă, aşternuturi pătate cu sânge"
- Scris de Ziua de Cluj
- 23 Oct 2022, 15:25
- Sănătate
- Ascultă știrea
O femeie de 34 de ani și-a pierdut pierdut încrederea în sistemul sanitar românesc după ce a fost internată la Ginecologie 1, în Cluj-Napoca. Aceasta a povestit experienţa "de groază" prin care a trecut la spitalul clujean, după ce a văzut dramele prezentate de deputatul Ungureanu şi reacţiile sau lipsa reacţiilor din societate, dar mai ales a autorităţilor.
"În urma vizionării materialului dumneavoastră legat de cazurile de infecții intraspitaliceşti de la spitalul de Ginecologie 1 din Cluj, m-am decis să spun și eu povestea mea.
Locuiesc în Cluj de 34 de ani și mereu am crezut că am avut norocul să mă nasc într-un oraș cu spitale de top și medici profesioniști. Asta până am trecut prin experienţa de iarna aceasta. Însărcinata fiind pentru prima dată la 33 de ani... am căutat să merg la medicii cei mai renumiţi din Cluj și spre surprinderea mea, deși mulţi făceau consultații în privat, tot la stat te îndrumau să naști.
Aşa am ajuns la Ginecologie 1 şi a fost ca un FILM DE GROAZĂ! NU acuz pe nimeni că am pierdut sarcina, dar pot să zic că experienţa a fost mult mai traumatizantă, începând cu comportamentul asistenților de la camera de urgenţe, la aparatura învechită şi ruginită, la saloanele deplorabile, fără baie proprie, cu cate 3-4 femei însărcinate în același salon, cu nevoi diferite.
Nu pot să explic în cuvinte cât poate fi de dureros ca atunci când tu aștepți declanșarea avortului să fii nevoită să împarți salonul cu femei însărcinate care sunt monitorizate pentru naştere. Psihic e ceva foarte greu de dus. Însă ce m-a revoltat mai tare decât orice pe lume e modul în care ești tratat, atunci când ți se spune că o să pierzi sarcina, că ți se va induce naşterea naturală... a unui făt mort.
Citez un medic din acest spital atunci când am întrebat care sunt riscurile şi de ce semnez zeci de pagini: "orice se poate întâmpla... dar ca să nu va pierdeți viata, o să vă scoatem uterul dacă e nevoie". Nu pot să explic în cuvinte cum se desfășoară controlul unei femei pe cale sa piardă o sarcină... cât poate fi de traumatizant și cum atât eu cât și colegele de salon mergeam plângând şi tremurând la aceste controale.
De asemenea nu pot să explic în cuvinte condițiile inumane: cât am stat în acest spital aveam o baie pe coridor la mai multe saloane, am fost mutată dintr-un salon în altul, nu am avut voie să am niciun vizitator/aparținător care să mă încurajeze, primeam o mâncare total necomestibilă pentru o femeie însărcinată (parizer și pateu), aveam o saltea ruptă din care ieșeau bucăți de burete şi așternuturi rupte și pătate de sânge.
Paturile sunt sub orice critică, iar frigul în saloane este de nedescris, prin geamurile vechi bate vântul și e un frig foarte mare dacă ai ghinionul să fii internată iarna. În plus, sunt puține paturi cu butoane prin care să poți chema personalul aşa că, dacă ai o sângerare sau o durere puternică și colegele de salon nu pot anunța o asistenta (f. multe sunt imobilizate la pat) poţi să mori liniștit până îți primești tratamentul sau binevoiește cineva sa te verifice.
În momentul în care mi s-a indus naşterea prin medicamente (cumpărate de soţ, nu se ofereau în spital) nu am avut pe cine să sun să anunț că am dureri puternice (butonul existent nu funcţiona sau era scos din priză intenţionat) aşa că m-am târât pe coridor până la camera unde stătea personalul de gardă.
Ca să ajung și la cireașa de pe tort, după ce am fost internată (4 zile mai tarziu) am luat o infecție cu streptococ pe care înainte nu o aveam. Medicii au spus că nu aceasta este cauza pentru ruperea membranelor (sarcina am pierdut-o la 6 luni), dar eu o să cred în continuare ca și aceasta a fost un factor favorizant.
Ar fi f. multe de povestit din săptămânile în care am fost internată în acest spital, dar durerea cea mai mare pentru mine este că atunci când treci printr-o astfel de traumă mi se pare total inuman și absurd sa îți mai fie frică și de personalul medical care ar trebui să fie acolo pentru tine, să te ajute să depășești momentul. Depresia și durerea pierderii sarcinii a fost pentru mine amplificata de o parte din personalul de la acest spital.
Din păcate durerea prin care am trecut a fost prea mare pentru a face poze, dar pot să vă asigur că nu o să mai cred niciodată în spitalele de stat din orașul de 5 stele... și nu m-aş mai lăsa niciodată tratată într-un astfel de spital, unde personalul (nu toți, dar majoritatea) are ZERO EMPATIE și înțelegere față de pacientele lor aflate în cea mai importantă sau dureroasă perioadă a vieții lor.
Aș dori să ajungă informația asta la cât mai multe posibile paciente, dar aş vrea sa rămân anonimă.
Mulțumesc", semnat, "o persoană care şi-a pierdut încrederea în sistemul de sănătate din Romania".
