Andrei Marga. Cuvânt la deschiderea ceremoniei de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universitãţii Babeş-Bolyai Eminenţei Sale ZENON CARDINAL GROCHOLEWSKI. (Prefectul Congregaţiei pentru Educaţie Catolicã, Vatican)

Andrei Marga. Cuvânt la deschiderea ceremoniei de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universitãţii Babeş-Bolyai Eminenţei Sale ZENON CARDINAL GROCHOLEWSKI. (Prefectul Congregaţiei pentru Educaţie Catolicã, Vatican)

 Ceremonia de astãzi este consacratã decernãrii titlului de Doctor Honoris Causa al Universitãţii Babeş-Bolyai. Conform Cartei (2003), cel mai înalt titlu academic se acordã unor personalitãţi cu realizãri de vârf în ştiinţa, tehnologia, filosofia, arta, literatura şi teologia mondialã, care au sprijinit activitãţi din instituţia noastrã.


Ca urmare a standardului înalt, Universitatea Babeş-Bolyai a acordat acest titlu unor personalitãţi de prim rang, încât ne mândrim sã putem spune cã în clubul doctorilor honoris causa al universitãţii noastre intrarea este selectã.

*

**

Se ştie cã Universitatea Babeş-Bolyai se particularizeazã sub aspecte cruciale.

Este vorba de universitatea cu cea mai lungã tradiţie academicã din România; cu puţini ani în urmã s-au celebrat 425 de ani de la înfiinţarea Colegiului Iezuit, de cãtre o misiune din 1581, trimisã de Papa Grigore al XIII-lea, în timpul lui Ştefan Báthory.

 

Este vorba, acum, de cea mai mare şi mai comprehensivã universitate din România; aici se pregãtesc astãzi – ca ingineri, cercetãtori, economişti, jurişti, profesori, filosofi, teologi, jurnalişti, artişti, antrenori sportivi – peste 55.000 de tineri, la nivelele bachelor, master, doctorat, studii avansate.

Este vorba de o universitate plurilingualã şi multiculturalã, în care – pe baza alegerii individuale a studenţilor – se studiazã complet în românã, complet în maghiarã, complet în germanã, în care funcţioneazã specializãri legate de istoria şi cultura evreilor şi în care se studiazã complet, de asemenea, în limbile moderne: englezã, francezã, italianã, norvegianã etc. Programele cu bazã lingualã, facultãţile, colegiile şi departamentele funcţioneazã, în Universitatea “Babeş-Bolyai”, în regimul autonomiei universitare.

 

Este vorba, apoi, de universitatea cu cea mai complexã structurã de studii teologice de pe continent. în cele patru facultãţi de teologie – Teologie Ortodoxã, Teologie Greco-Catolicã, Teologie Romano-Catolicã şi Teologie Reformatã – sunt reprezentate şapte biserici istorice din Transilvania: bisericile Ortodoxã, Greco-Catolicã, Romano-Catolicã, Reformatã, Unitarianã, Evanghelicã şi Calvinistã. La aceste facultãţi se adaugã performantul Institut de Studii Iudaice “Dr. Moshe Carmilly”, care asigurã pregãtirea pe toate treptele: bachelor, master, doctorat, formare continuã. Aceste instituţii, împreunã luate, oferã posibilitãţi rare, astãzi, de abordare a fundamentelor iudeo-creştine ale civilizaţiei în care trãim.

Este vorba de o universitate cu un program vast de învãţare a limbilor: alãturi de cele trei limbi clasice – greaca, latina, ebraica – în Universitatea “Babeş-Bolyai” se studiazã alte peste douãzeci de limbi, inclusiv limbile marilor civilizaţii ale Asiei – japoneza, chineza, coreeana.

*

**

Competitivitatea este, astãzi, deviza Universitãţii “Babeş-Bolyai”. Aceasta se asigurã şi aici – în conformitate cu practicile europene – plecând de la satisfacerea indicatorilor operaţionalizaţi de calitate pe trei paliere majore:

 

1. cercetare ştiinţificã (per capita) şi impactul acesteia, ceea ce presupune publicaţii validate şi prezenţe relevante în sistemele internaţionale de recunoaştere a cercetãrii ştiinţifice; mãrirea proporţiei resurselor financiare obţinute din cercetãrile ştiinţifice.

 

2. calitatea absolvenţilor, ceea ce se repereazã, înainte de toate, în premii importante (Nobel, Fields, etc.) obţinute de absolvenţii Universitãţii; poziţii de vârf ocupate în companii internaţionale şi în mari institute de cercetare; poziţii de vârf ocupate în administraţia publicã şi în organismele internaţionale; doctorate susţinute; studii finalizate cu diplome.

 

3. atenţia acordatã studenţilor, care se rãsfrânge, în primul rând, în calitatea predãrii (stabilitã pe baza evaluãrii interne); raportul efectivului cadre didactice şi al efectivului de studenţi; calitatea infrastructurii şi a serviciilor administrative; procent de burse din resurse publice şi din resurse private; accesul fiecãrui student la resurse ITC; rezultatele evaluãrilor Student Satisfaction Surveys şi Peer Review; efectivul de studenţi strãini atraşi; efectivul de cadre didactice internaţionale angajate ca asociaţi sau titulari.

 

în 1995, Universitatea Babeş-Bolyai a luat decizia istoricã de reorganizare pe trei linii de studiu fundamental cu bazã lingualã – românã, maghiarã, germanã – pentru a reflecta prin chiar structura ei culturile profilate istoriceşte în Transilvania. Charta Universitãţii Babeş-Bolyai (1995-2003) a consacrat mereu aceastã structurã multilingualã, iar experienţa Universitãţii “Babeş-Bolyai” este consideratã astãzi, de cãtre toate evaluãrile internaţionale, ca fiind de referinţã pe continent.

 

*

**

Astãzi, Universitatea acordã cel mai înalt titlu academic Eminenţei Sale Zenon Cardinal Grocholewski, Prefectul Congregaţiei pentru Educaţie Catolicã de la Vatican, pentru contribuţiile sale la consolidarea dreptului canonic, rolul proeminent în restructurarea învãţãmântului superior european şi sprijinul acordat dezvoltãrii Universitãţii Babeş-Bolyai.

Aş dori sã mulţumesc ilustrului oaspete de astãzi pentru cã a acceptat hotãrârea Senatului nostru şi pentru cã este prezent acum în Aula Magna spre a-l omagia.

 

Onoratã asistenţã,

 

Astãzi, Universitatea Babeş-Bolyai îl omagiazã pe Zenon Cardinal Grocholewski, având raţiuni multiple.

 

îl omagiem pe juristul canonic ce a urcat toate treptele demnitãţii, pânã la cea de Prefect al Supremo Tribunale della Segnatura Apostolica. îl omagiem pe juristul reflexiv care şi-a încadrat exercitarea profesiunii într-o concepţie filosoficã şi teologicã personalistã şi adânc umanistã, de pondere cu adevãrat istoricã. El a evocat, la un moment dat, ascendenţa tomistã a vederilor lui Karol Wojtyla, dar şi orientarea fenomenologicã, arãtând, pe drept: “o importanţã centralã în antropologia filosoficã a lui Karol Wojtyla o are problema subiectivitãţii fiinţei umane. Pe de altã parte, el observã cã aceastã problemã «se impune astãzi ca una dintre problemele ideologice fundamentale care stau chiar la baza “praxisului” uman, la baza moralitãţii, la baza culturii, a civilizaţiei şi a politicii» şi chiar la baza dreptului. Omul – ca persoanã – este subiectul (în filosofia clasicã «suppositum») metafizic şi autonom al existenţei sale (“esse”) şi al întregului sãu dinamism operativ (“operari”). Existenţa – pe care omul o are în el chiar dacã nu prin el – este cerinţa esenţialã a dinamismului sãu operativ; ceea ce filosofia a exprimat în termenii «operari sequitur esse»: într-adevãr, trebuie sã existe ceva înainte pentru a putea apoi acţiona” (Cardinal Zenon Grocholewski, La filosofia del diritto di Giovanni Paolo II, Falma Edium, Roma, 2002, p. 25-26).

îl omagiem pe responsabilul educaţiei de la Vatican, care, din înalta poziţie de Prefetto della Congregazione per l’Educazione Cattolica, asumându-şi enorma tradiţie de reflecţie paideicã, de la Pãrinţii Bisericii, trecând prin John Henry Newman şi Ortega y Gasset, la Cardinalul Ratzinger, coordoneazã o parte majorã a educaţiei de astãzi: peste 1600 de universitãţi şi douãzeci de mii de şcoli pe glob. Unitatea dintre lectio, transmissio, questio, disputatio, summa are astãzi în Zenon Cardinal Grocholewski unul dintre cei mai convingãtori avocaţi, ale cãrui opinii au pondere. Formulãrile sale sunt concludente şi memorabile, precum aceasta: “Cine ar putea nega faptul cã una dintre principalele ameninţãri la adresa cunoaşterii astãzi este tendinţa cãtre fragmentare? La prima vedere, pare sã fie rezultatul unui proces pozitiv, care ar trebui sã ne mulţumeascã, asigurându-ne o bunã parte din cunoştinţele generale şi o multitudine de discipline. Dar aceastã creştere a cunoaşterii devine, de asemenea, atât o creştere, cât şi o decãdere a cunoaşterii.

 

Mai mult, pe mãsurã ce aceastã multiplicitate se îndepãrteazã de unitate, apare riscul considerabil ca unele forme ale cunoaşterii sã uzurpe altele. Ştim, de exemplu, cã încã de la naşterea modernitãţii, ştiinţele empirice s-au bucurat de un prestigiu special. Succesul lor se datoreazã, în primul rând, tehnicilor: progresul tehnologic se reflectã bine în ştiinţe şi le înzestreazã cu o eficienţã şi o certitudine de care alte discipline – “litere” şi ştiinţe umane, general vorbind – nu dispun” (Zenon Cardinal Grocholewski, The European Cultural Heritage that Calls Out to Us, în “Higher Education in Europe”, Vol. 31, No. 4, 2006, p. 365).

îl omagiem pe autorul multor reflecţii profunde asupra orientãrilor educaţiei, care, în chiar aceastã “Aula Magna”, în 2008, argumenta exemplar inextricabila osmozã dintre “educaţie” şi “adevãr”, în cuvinte de neuitat: “teza mea este aceea cã adevãrul şi educaţia sunt inseparabile. Pe de-o parte, nu poate exista educaţie fãrã adevãr: adevãrul este scopul în raport cu care orice educaţie trebuie sã se orienteze, faţã de care educaţia rãmâne permanent îndatoratã. Numai aşa educaţia poate fi eficace şi fructuoasã pentru societate. Numai aşa educaţia evitã alunecarea într-un relativism moral sau într-un utilitarism care recunoaşte numai acele scopuri ale educaţiei care par utile, fie cã acestea sunt doar ţinte economice, fie cã sunt postulate ale unui sistem totalitar, care foloseşte educaţia, deformând-o, ca îndoctrinare, cu propria ideologie. Exemple triste existã în acest sens şi sunt cunoscute. Pe de altã parte, este uşor sã se observe cã omul se poate cunoaşte totdeauna mai bine pe drumul spre adevãr şi cã, în acest sens, este nevoie de o legãturã adecvatã între formare şi educaţie” (Zenon Cardinal Grocholewski,, Wahrheit und Bildung, în Andrei Marga, Theodor Berchem, Jan Sadlak, Living in Truth. A Conceptual Framework for a Wisdom Society and the European Construction, Cluj University Press, 2008, p. 31).

 

îl omagiem pe teologul de largã cuprindere culturalã şi spiritualã, ce îşi asumã rãspunsurile noi la dilemele conştinţelor contemporane. Tot în aceastã “Aula Magna”, în urmã cu un an, Zenon Cardinal Grocholewski angaja reflecţia asupra relaţiei dintre ratio şi fede în aceşti termeni memorabili: “Cardinalul Ratzinger nu vorbeşte doar despre o coexistenţã paşnicã între credinţã şi raţiune. Nu vorbeşte nici despre o toleranţã sau un respect reciproce. Evident, aceste atitudini sunt necesare. Dar noi ştim bine cã, mai devreme sau mai târziu, coexistenţa rimeazã cu indiferenţa. Juxtapuse, raţiunea şi credinţa se exclud. îndepãrtate una de cealaltã, ele devin inamici. Aici este vorba despre dialog şi chiar de ajutor reciproc. Departe de a fi contrare una celeilalte, raţiunea şi credinţa se cheamã una pe cealaltã” (Zenon Cardinal Grocholewski, Raison et foi: une aide mutuelle, în “Buletinul informativ UBB”, nr. 5, 2009, p. 16).

 

îl omagiem pe apãrãtorul unei înţelegeri argumentative între bisericile creştinãtãţii şi între religiile timpului nostru. La Televiziunea transilvanã, Zenon Cardinal Grocholewski, în urmã cu doi ani, spunea: “în acest fel îşi doreşte Biserica sã discute cu oamenii. Niciodatã discriminare, devalorizare a celuilalt, a interlocutorului nostru. Suntem cu toţii prieteni, suntem o familie, trebuie sã colaborãm cu toţii pentru binele umanitãţii şi aceasta este ceea ce dorim sã facem. Religia nu este niciodatã impusã, ci este propusã. Noi propunem – de aceea comunicarea este extrem de importantã” (în volumul Andrei Marga, Dialoguri cu ..., Presa Universitarã Clujeanã, 2008, p. 107).

 

îl omagiem astãzi pe înaltul reprezentant al Bisericii Catolice, care, în ultimii ani, plini de turbulenţã, prin vocea autorizatã a Papei Benedict al XVI-lea, a formulat un reper inspirator pentru orientãrile educaţiei din timpul nostru, în cuvinte impresionante: “Şi, pe bunã dreptate, vã întrebaţi ce fiinţã umanã, ce imagine a omului intenţioneazã universitatea sã serveascã: un individ retras în apãrarea propriilor interese, o perspectivã unicã a intereselor, o perspectivã materialistã sau o persoanã care este deschisã solidaritãţii cu alte persoane, în cãutarea adevãratului sens al existenţei, care trebuie sã fie un sens comun care transcende individul? Ne întrebãm, de asemenea, ce legãturã existã între fiinţa umanã, ştiinţã şi tehnologie. Dacã în secolele XIX şi XX tehnologia a fãcut progrese remarcabile, la începutul secolului XXI noi paşi au fost întreprinşi: tehnologia a preluat controlul, datoritã ştiinţei informaticii, asupra unei pãrţi din procesele noastre mentale, cu consecinţe care implicã modul nostru de a gândi şi care condiţioneazã chiar libertatea noastrã. Trebuie obligatoriu spus cã fiinţa umanã nu poate şi nu trebuie sã fie sacrificatã pentru succesul ştiinţei şi al tehnologiei. De aceea, aşa-zisa întrebare antropologicã asumã întreaga importanţã” (Benedict XVI, Human Beings Must Not Be Sacrificed to the Succes of Science, în “Higher Education in Europe”, Vol. 31, No. 4, 2006, p. 352).

 

Acestea sunt, onoratã audienţã, raţiunile, desigur succint redate, ale hotãrârii Senatului Universitãţii Babeş-Bolyai, prin care se acordã titlul de Doctor Honoris Causa Cardinalului Zenon Grocholewski şi care fac din reuniunea de astãzi din Aula Magna un eveniment efectiv istoric!

Comenteaza